Acidul folic, o vitamină accesibilă, ar putea reduce riscul de sinucidere și susține sănătatea mintală

Studiile observabile pot identifica legături statistice!

Vitamina B9, cunoscută sub denumirea de acid folic, este un compus chimic ieftin și disponibil ușor în farmacii, care ar putea juca un rol neașteptat în sănătatea mintală și în reducerea riscului de sinucidere. Deși legătura dintre acest nutrient și tulburările psihice a fost explorată în trecut, o investigație recentă desfășurată în Suedia sugerează că impactul său variază semnificativ în funcție de sexul și intervalul de vârstă al subiecților.

Acidul folic este esențial pentru funcționarea corectă a sistemului nervos, participând la sinteza neurotransmițătorilor, acele mesagere chimice care permit comunicarea între neuronii creierului. Din această cauză, nivelurile sale din organism au fost asociate în mod repetat cu stări precum depresia sau tendințele spre comportament suicidar.

În anul 2022, o cercetare americană publicată în revista de specialitate JAMA Psychiatry a generat o atenție sporită asupra acestui subiect.

Studiul respectiv a evidențiat o corelație remarcabilă: perioadele în care pacienții beneficiau de prescrieri medicale pentru acid folic coincideau cu o scădere de 44% a încercărilor de sinucidere și a actelor de automutilare intenționată.

Această descoperire, raportată de Medical Xpress, a alimentat speranța că o simplă vitamină accesibilă ar putea deveni un instrument valabil în prevenția crizelor psihice. Totuși, nuanțele aduse de cercetarea suedeză indică o imagine mai complexă, care necesită o interpretare prudentă a datelor disponibile.

Investigația coordonată de profesorul Jussi Jokinen, reprezentant al Institutului Karolinska și al Universității din Umeå, a fost prezentată la congresul anual al Colegiului European de Neuropsihofarmacologie (ECNP) din München. Echipa de cercetători a analizat date epidemiologice colectate din toate cele 21 de regiuni ale Suediei, acoperind un interval de timp cuprins între anii 2006 și 2021.

Focusul principal al analizei s-a îndreptat către adulții tineri, având vârste situ între 20 și 29 de ani. În total, baza de date a inclus 3.463 de decese legate de sinucidere.

Câte cazuri s-au înregistrat din total?

Din acest număr, 2.693 de cazuri au fost clasificate formal ca sinucideri, în timp ce 770 au fost atribuite unor evenimente în care intenția individului nu a putut fi determinată cu certitudine.

Metodologia aplicată a vizat stabilirea unei corelații între frecvența prescrierilor de acid folic la nivel regional și evoluția ratei deceselor înregistrate în aceleași zone. Rezultatele obținute au revelat diferențe clare în funcție de segmentul demografic analizat. Pentru bărbații tineri cu vârste cuprinse între 20 și 24 de ani, o rată mai ridicată de eliberare a rețetei pentru acid folic a fost asociată cu un număr crescut de decese legate de sinucidere.

Contrar acestei tendințe, în cohortă de vârstă 25–29 de ani, aceeași variabilă a corelat cu o diminuare a deceselor respective. La femeile din grupa studiată, cercetătorii nu au identificat nicio asociație statistică semnificativă între prescrierea vitaminei și numărul deceselor.

Este crucial să subliniem că aceste constatări nu implică un mecanism causal direct prin care acidul folic ar modifica riscul de sinucidere în funcție de sex. Studiul nu demonstrează că vitamina este vinovată de creșterea sau scăderea mortalității, ci doar evidențiază existența unor pattern-uri distincte care merită aprofundate.

Profesorul Jokinen a insistat pe ideea că rezultatele nu trebuie luate ca pe o dovadă că suplimentarea cu acid folic crește riscul de a se sinucide.

O limită majoră a acestei abordări este caracterul ei ecologic; datele au fost analizate la nivel agregat, pe regiuni, fără a urmări traseul individual al fiecărui pacient.

Astfel, nu s-a putut stabili dacă persoanele care au primit vitamina au avut un profil de risc diferit direct din cauza acesteia.

O altă ipoteză validă este aceea că indivizii cărora li se prescrie acid folic suferă adesea de afecțiuni medicale sau psihice preexistente, care sunt ele însele factori de risc pentru comportamentul suicidar. În consecință, existența prescrierii poate fi un marker al stării de sănătate generale, nu neapărat cauza rezultatului observat. Această distincție este fundamentală în interpretarea studiilor observaționale, unde o asociere între două variabile nu garantează automat o relație de cauzalitate.

Ce altă ipoteză validă putem formula?

Cercetătorii suedezi menționează că munca lor nu intră în contradicție directă cu studiul american din 2022, deoarece cele două investigații au examinat populații și endpoint-uri diferite: tentativa și automutila versus decesul prin sinucidere la adulții tineri.

Ambas studii sunt de natură observațională, capabile să identifice legături statistice, dar insuficiente pentru a confirma un rol terapeutic sau preventiv al acidului folic. Pasul următor propus de profesorul Jokinen implică realizarea unor cercetări longitudinale, care să urmărească indivizii pe parcursul unor perioade lungi de timp. Aceste studii viitoare ar trebui să ia în considerare motivele specifice pentru care a fost prescrisă vitamina, istoricul medical și psihiatric al pacientului, interacțiunea cu alte medicamente și obiceiurile de consum de substanțe.

Analiza nivelurilor serice de folat ar putea, de asemenea, oferi o claritate suplimentară privind legătura directă dintre nutriție și risc suicidar.

Perspectiva expertului extern, dr. Xenia Gonda de la Universitatea Semmelweis din Budapesta, adaugă un strat suplimentar de complexitate.

Ea subliniază că populația cu risc de comportament suicidar nu este omogenă; factorii biologici implicat variază considerabil în funcție de sex și vârstă. Înțelegerea acestor disfuncții specifice ar putea duce la dezvoltarea unor strategii de prevenție personalizate.

Cu toate acestea, calitățile practice ale acidului folic – cost redus, administrare simplă și rol fiziologic cunoscut – nu constituie, în sine, o dovadă a eficienței sale în prevenirea sinuciderii.

Autorii studiului actual atrag atenția ca rezultatele nu ar trebui să modifice imediat practica medicală curentă în ceea ce privește utilizarea vitaminei.