Alimentația globală fără față: rolul sectorului alimentar informal în lanțul de aprovizionare

Aceștia fac parte din ceea ce se numește sectorul alimentar informal

Alimentația globală fără față: rolul sectorului alimentar informal în lanțul de aprovizionare

Un segment nerostit, dar fundamental, susține sistemul global de distribuție a alimentei. Conform unei cercetări conduse pe baza datelor colectate din 64 de țări, oamenii care lucrează în afara economiei oficiale constituiesc o componentă cheie pentru asigurarea hranei globalei. În cadrul acestui fenomen, vânzătorii de produse agricole de la piață, ambulanții care pregătesc mâncăruri pe stradă și micile chioșcuri de alimente reprezintă elemente esențiale, în special pentru comunitățile cu venituri mici și medii, așa cum confirmă un studiu publicat în revistă „Food Policy”.

Aceștia fac parte din ceea ce se numește sectorul alimentar informal, adică o colecție de activități care nu sunt înregistrate oficial, care nu întotdeauna possessă autorizații necesare și care funcționează în mod deviant față de regulamentările comune. Pe plan mondial, cifra de aproximativ 1,23 miliarde de oameni lucră în sistemele de producție și distribuție a alimentei, iar majoritatea locurilor de muncă din acest spectacol sunt de natură informală. Sectorul furnizează alimente și generează venituri pentru peste un miliard de oameni, conform rezultatelor analizate.

Cercetătorii au evaluat 327 de studii publicate începând din anul 2000, din 64 de țări diverse, pentru a descrie rolul acestora comercianți în alimentarea populației și obstacolele ce le impiedică. Înțelegerea modului în care aceste persoane îndeplinește activitatea este crucială pentru formarea politicii adecvate. Unele dintre concluziile principale arată că lipsă există unei definiții clare a muncii informale; mai puțin de un sfert dintre studii aduce o definition precisă. În anumite contexte, informalitatea se legă de lipsa de autorizații, în altele de locul de realizare a comerțului sau de lipsa unui spațiu comercial stăabil.

Cercetătorii au evaluat 327 de studii publicate începând din anul 2000, din 64 de țări diverse

Diferențele dintre tipurile de informalitate pot afecta directly politica publică, iar încercările de formalizare au întâlnit obstacole semnificative datorită costurilor ridicate de înregistrare și de cumplere. În plus, femeile constituiesc majoritatea vânzătorilor informali de alimente, fapt care prezintă desafiile legate de accesul limitat la spații comerciale, finanțare și resurse necesare pentru dezvoltarea activității. Relațiile sociale și cooperarea dintre partenerii din lanțul de aprovizionare ajută la menținerea lanțurilor și la reducerea riscurilor economice.

Dintre 214 de studii care au oferit recomandări concrete pentru autoritățile publice, cea mai frecventă sugestie a fost îmbunătățirea infrastructurii. Specialiștii recomandă, în primelie, asigurarea accesului la apă și la electricitate, crearea de zone speciale adecvate pentru vânzare și furnizarea de camere de depozitare frigorifică. De asemenea, sunt necesare măsuri de protecție socială și programe de sprijin financiar, în special orientate femeilor vânătoare.

În final, cercetătorii subliniază că politicile publice trebuie să recunoscă realitatea muncii informale, tenind cont de rolul său esențial în asigurarea hranei atât a populațiilor rurale, cât și urbane.