Antidepresivele în sarcină nu cresc riscul de autism sau ADHD

Ce a dezvăluit analiza despre depresia maternă ne-tratată?

Studiul a evidențiat că utilizarea antidepresivelor în perioada sarcinii nu determină o creștere semnificativă a probabilității ca copiii să dezvolte tulburări precum autismusul sau deficitul de atenție cu hiperactivitate (ADHD), chiar dacă există o mică asociație între tratamentul farmacologic și nevoia de sprijin suplimentar în școală. Cercetătorii au subliniat că această creștere ușoare a riscului poate fi explicată mai degrabă prin gravitatea depresiei materne decât prin efectul direct al medicamentelor, iar concluziile se bazează pe o analiză detaliată a unor date din întregul teritoriul Galiiei, inclusiv înregistrări medicale și școlare, pentru a urmări dezvoltarea copiilor de la naștere până la vârsta de aproape șase ani.

Gravidele se confruntă adesea cu dilemă dificile privind tratamentul sănătății mentale, mai ales în contextul preocupărilor legate de potențialul medicamentelor de a influența dezvoltarea cerebrală fetală. Frica de efecte secundare posibile determină unele femei să înceteze administrarea antidepresivelor prescrise, o decizie care poate expune atât mamă, cât și fetiul la riscurile depresiei ne-tratate.

În mediu școlar, o nevoie educativă specială se referă la situații în care un copil necesită asistență suplimentară pentru a face față provocărilor în învățare, comunicare, mobilitate sau comportament, în comparație cu colegii săi.

Studii observaționale timpurie au alimentat îngrijorările privind siguranța utilizării medicamentelor în sarcina, în special după o analiză din 2016 care a sugerat o legătură între administrarea antidepresivelor în timpul sarcinii și un risc crescut de tulburări din spectrul autistismului la copii.

Totuși, cercetări ulterioare au arătat că această asociație ar putea fi explicată de depresia de bază a mamei și de trăsături familiale comune, iar atunci când factori aceștia au fost luați în considerare, legătura observată a început să se diminishă. De exemplu, o revizuie sistematică din 2018 a concluzionat că riscurile aparente de autismus și ADHD au tendința să se reducă sau chiar să dispărea atunci când cercetătorii controlează adecvat antecedentele psychiatrice ale mamei.

Similar, un studiu din 2017 care a folosit comparații între frați a demonstrat că legăturile cu tulburări neurodezvoltationale – care influențează modul în care se formează și funcționează creierul, precum autismusul și ADHD – se pierd în mare parte când se compară copiii expuși medicamentelor cu frații lor neexpuși, indicând astfel că factori familiari condivizați, și nu medicamentele în sine, ar putea sta la baza observărilor.

Cercetări recente, inclusiv cele analizate de PsyPost în 2025, au confirmat că copiii expuși antidepresivelor în uter nu prezintă un risc crescut de anxietate sau depresie ulterior, atunci când se controlează depresia maternală, iar un alt studiu din același an a arătat că riscurile la nivel de populație sunt în mare parte determinate de factori genetici și de mediu familial condivizați.

Pentru să clarifice acest debate în continuă dezvoltare, Saraid McIlvride și echipa ei de la Universitatea din Glasgow au decis să examineze simultan depresia maternă și utilizarea antidepresivelor într-un eșantion larg din populație, cu scopul de a izola efectele posibile ale medicamentelor de cele legate de bolă în sine. „Femeile doresc să aibă încredere că alegerea de a administra medicament în timpul sarcinii este corectă și să știe că studiile de termen lung care investighează efectele potențiale au fost efectuate”, a declarat Saraid McIlvride, lidera studiului și felăuar Daphne Jackson Research Fellow la Universitatea din Glasgow, în cadrul unui interviu pentru PsyPost.

„Deși numeroase cercetări se au concentră pe esitoarele sarcinii și pe cele neonatale, mai puține au investigat rezultatele pe termen lung, mai ales pentru antidepresivele mai noi sau mai puțin utilizate, iar rezultatele au fost adesea contradictoire.” „Acest set de date, care a conectat înregistrările educaționale și sănătățiale ale copiilor cu cele ale mamelor lor pe întregul teritoriul Galiiei, ne-a permis să urmăriți evoluația copiilor în timpul școlii primare și a dispus de un eșantion suficient de mare pentru a analiza niebla tipuri de antidepresive, precum și alte rezultate educaționale, nu doar legate de autismus sau ADHD.” Deoarece cercetarea a fost de tip observațional, în loc să asigneze tratamente participanților, cercetătorii au analizat baze de date existente din domeniul sănătății și educației.

Setul de date a inclus înregistrări din medicină de familie, maternitate și școli pentru 167.447 copii nașteni în Galiia între anii 2009 și 2016. Prin urmărirea acestor copii până în anul 2022, moment în care au avut în mediu sub șase ani, echipa a putut identifica cazurile în care școala a înregistrat o nevoie educativă specială.

Copiii au fost clasificați pe baza a două criterii distincte: dacă mama lor a primit cel puțin o prescrie pentru un antidepresiv în timpul sarcinii sau în lună précédând conceperea, și dacă a avut un diagnostic de depresie înregistrat la medicul de familie în cei doi ani precedenti nașterii. În total, 7,6 procenți dintre copii au fost nașteni de mame care aveau un diagnostic înregistrat de depresie dar nu au primit nici o prescrie pentru antidepresiv.

Unalt 4,2 procenți au fost expuși și la diagnosticul de depresie maternală și la prescrie de antidepresiv, în timp ce 3,6 procenți au fost nașteni de mame primitoare de antidepresive fără a avea un diagnostic înregistrat de depresie.

Restul copiilor, care au format grupul de comparație, nu au avut niciunul dintre cei doi factori înregistrați.

Pentru a izola efectul variabilelor de confuzie, cercetătorii au ajustat modelele statistice pentru factori precum sexul copilului, vârsta, etnia, vârsta mamei, obiceiul de fumat și gradul de deprivare al vecinătății în care locuia familia.

Analiza a révélat că atât depresia maternă ne-tratată, cât și utilizarea antidepresivelor au fost asociate cu probabilități mai mari ca copicul să dezvolte o nevoie educativă specială. În grupul de referință – copiii niște mame fără nici depresie înregistrată nici prescrie de antidepresiv – rata de bază a necesităților de sprijin suplimentar în școală a fost de 20 cazuri pe fiecare 100 de copii.

Cum au fost clasificați copiii pe baza celor două criterii?

Pentru copiii niște mame care au suferit depresie ne-tratată, această rată a crescut la 23,6 cazuri pe 100 de copii.

Copiii niște mame care au avut și diagnostic de depresie și au fost tratați cu antidepresive au prezentat o rată prezisă de 26,5 cazuri de nevoie educativă specială pe 100 de copii, în timp ce cei niște mame primitoare de antidepresive fără un diagnostic înregistrat de depresie au avut o rată de 26,3 pe 100.

La examinarea riscului suplimentar asociat exclusiv cu medicamenta, diferența a depins de existența sau neexistenței unui diagnostic de depresie maternală. Prescririle antidepresivelor au fost asociate cu un antet suplimentar de 6,3 cazuri pe 100 de copii la mame fără diagnostic înregistrat de depresie, dar doar cu 2,9 cazuri suplimentare pe 100 de copii la mame care aveau un astfel de diagnostic înregistrat.

Cercetătorii au explicat că această diferență mai mică reflectă rată deja ridicată la copiii niște mame cu depresie ne-tratată, indicând că riscul ridicat asociat depresiei materne nu poate fi atribuit în totalitate medicamentului.

În comparație cu copiii niște mame neexpuși, atât depresia maternă, cât și expunerea la antidepresive au fost asociate cu odds mai mari de autismus, ADHD, dificultăți de învățare, precum și de probleme comportamentale, emoționale și sociale. Totuși, când copiii niște mame tratate pentru depresie au fost comparați cu copiii niște mame cu depresie ne-tratată, diferențele pentru autismus și ADHD nu au fost semnificative din punct de vedere statistic; s-au observat doar diferențe mici, de aproximativ un caz suplimentar pe 100 de copii pentru fiecare dintre aceste tulburări.

Cercetătorii au de asemenea analizat efectele diferitelor categorii de antidepresive.

Inhibitorii selectivi de recaptare a serotoninei (ISRS), considerati tratamentul de primă linie și care includ medicamente precum sertralină și fluoxetină, au reprezentat aproximativ 83 procenți din toate prescririle și au urmat un model similar cu cele obținute la nivel general.

Două categorii mai puțin frecvente – antidepresivele triciclice, un tip mai vechi de medicament, și inhibitorii de recaptare a serotoninei și noradrenalinei (ISRSN) – au arătat o diferență mai mare dintre grupul cu depresie tratată și cel cu depresie ne-tratată, cu aproximativ 8,8 cazuri suplimentare pe 100 de copii pentru fiecare dintre aceste clase. Totuși, deoarece numărul copiilor expuși la aceste medicamente a fost relativ mic, estimările au fost moins precise, variind între aproximativ 3 și 15 cazuri suplimentare pe 100 de copii.

Rezultatul obținut pentru antidepresivele triciclice este în acord cu o meta-analiză din 2026, care a concluzionat că această clasă este cea singură pentru care legăturile cu tulburările neurodezvoltationale au persistat după controlarea depresiei materne, deși și acel studiu a recunoscut că nu a putut exclui posibilitatea ca gravitatea boală de subsol să joace un rol.

Depresia maternă în timpul sarcinii a fost asociată cu o probabilitate crescută ca copiii să aibă nevoi educative speciale, a afirmat Saraid McIlvride. Administrarea antidepresivelor în timpul sarcinii a fost legată de o creștere mică a acestui risc, în comparație cu depresia ne-tratată, dar nu am putut demonstra dacă această creștere se datorează gravității mai mare a depresiei la aceste femei sau unui efect direct al medicamentului.

Depresia ne-tratată poate avea un impact serios pe starea de sănătate a mamă și a copilului, deci este esențial să continuăm tratamentul cu antidepresive atunci când este medical indicat. Specialiști independenți care au revizuit cercetarea pentru Centrul de Media Științifică au subliniat că diferențele modeste în risc trebuie interpretate cu prudence.

Asma Khalil, profesoră de obstetrica și medicină maternal-fetală la Universitatea City St George’s din Londra, care nu a participat la studiul, a declarat în comentariile ei că lucrarea oferă un context util dar nu poate stabilire o relație de cauzalitate. Khalil a attract atenția pe diferența de aproximativ trei cazuri pe 100 de copii dintre mamele tratate și cele ne-tratate pentru depresie.

„Această diferență merită să fie studiată, dar nu demonstrează că antidepresivele au cauzat ea”, a spus Khalil.

Cercetătorii nu au putut măsura cât de gravă era depresia la mame, și femeile primitoare de prescrie ar putea diferenția în mod semnificativ de cele care nu au primit medicament.

De asemenea, o prescrie nu garantează că medicamentul a fost administrat de forma constantă în timpul întregii sarcini. Rezultatul principal a fost o măsură largă.