Ce efect are consumul de ceai fierbinte asupra inimii: descoperirea surprinzătoare a cercetătorilor

Mecanismele explică adevărat asocierile larg observate?

Cercetările recente au adus în lumina reflectorilor o nuanță fascinantă în privința relației dintre consumul obișnuit de ceai și sănătatea inimii.

Deși băutura este celebrată de mult timp pentru potențialele sale virtuți cardioprotectoare, un nou raport științific sugerează că temperatura la care este servită poate schimba fundamental ecuația riscului.

Analiza detaliată a datelor colectate de la aproape 486.000 de indivizi, monitorizați pe parcursul a aproximativ nouă ani, a relevat o corelație pozitivă generală: cei care beau ceai în mod constant au înregistrat o probabilitate cu 11% mai mică de a dezvolta patologii cardiovasculare.

Totuși, acest trend favorabil se inversa brusc în rândul celor care preferau să își consuma băutura la temperaturi extrem de ridicate. Pentru acești participanți, riscul de a suferi afecțiuni vasculare a crescut cu 16% față de cei care renunțau la consumul regulat de ceai.

Aceste constatări, difuzate publicului larg pe data de 21 octombrie 2026 prin intermediul revistei Journal of Internal Medicine, pun accentul pe importanța termică a lichidului ingerat, chiar dacă studiu nu confirmă o legătură de cauzalitate directă între căldura excesivă și apariția bolilor de inimă.

Detaliile metodologice ale investigației, denumită „Habitual tea consumption is associated with lower cardiovascular disease risk”, au fost coordonate de o echipă condusă de cercetătorul Zichen Ye. Coortei studiată a cuprins 485.934 de adulți chinezi, cu vârstă situată între 30 și 79 de ani. Perioada de urmărire medie a fost de 9,05 ani, timp în care au fost documentate 14.863 de incidente de boli vasculare. Spectrul acestor diagnosticări a fost larg, incluzând nu doar afecțiuni cardiace și cerebrovasculare, ci și cardiopatii pulmonare și boala arterială periferică.

La începutul procesului de recrutare, voluntarii au furnizat date exhaustive privind obiceiurile lor alimentare, specificând frecvența consumului, gradul de concentrare a infuziei, tipul de ceai preferat și, crucial, temperatura la care îl savura.

Analiza statistica a vizat corelarea acestor variabile cu incidența bolilor vasculare, identificând o asociere protectoare pentru consumul obișnuit, în special când băutura nu este supusă unei încărcături termice extreme.

O concluzie majoră extrasă din date este că indivizii care consumă ceai cel puțin trei zile pe săptămână beneficiază de o reducere relativă a riscului cardiovascular de aproximativ 11%, comparativ cu cei care beau această băutură mai rar. Persistența acestei asocieri a fost verificată și după corectarea statistică pentru diverși factori de confuzie, inclusiv vârsta, statutul de fumător, nivelul de activitate fizică, masa corporală și prezența unor afecțiuni cronice anterioare.

Cu toate acestea, autorii subliniază că natura observațională a studiului nu permite stabilirea faptului că ceaiul în sine este agentul responsabil pentru scăderea riscului.

Autorii subliniază natura studiului!

Este plauzibil ca persoanele care integrează ceaiul în rutina zilnică să adopte concomitent și alte stiluri de viață salutare, cum ar fi o dietă echilibrată sau o mișcare mai constantă.

De fapt, cele mai scăzute niveluri de risc au fost observate la subiecții care combinau consumul frecvent de ceai cu abstența de la fumat și un nivel ridicat de efort fizic, sugerând o sinergie între multiple comportamente benefice.

Aspectul cel mai neobișnuit al cercetării rămâne totuși impactul temperaturii asupra riscului. Participanții care au menționat că preferă ceaiul la o temperatură atât de ridicată încât generează senzația de arsură au înregistrat un risc relativ cu 16% mai mare de a dezvolta boli vasculare, în comparație cu cei care nu consumau ceai regulat.

Pe de altă parte, servirea băuturii la temperatura camerei sau într-o stare caldă, dar moderată, a fost legată de o probabilitate mai scăzută de îmbolnăvire. Expertul în medicină de urgență, dr. Leana Wen, profesor asociat la Universitatea George Washington, a comentat pentru CNN necesitatea interpretării prudente a acestui rezultat.

Ea a notat că temperatura nu a fost cuantificată obiectiv prin termometrie, ci a fost evaluată subiectiv de către participanți, ceea ce introduce o marjă de eroare perceptivă.

În plus, preferința pentru băuturi fierbinți poate fi corelată cu alte trăsături demografice sau obiceiuri care influențează independent sănătatea cardiovasculară.

Prin urmare, creșterea de 16% nu constituie o dovadă că căldura a provocat direct patologia, iar comparația a fost realizată cu non-consumatorii de ceai, nu cu consumatorii care alegeau o temperatură mai scăzută, ceea ce împiedică izolarea exactă a efectului termic.

Mecanismele biologice prin care ceaiul ar putea susține funcția inimii sunt legate de profilul său chimic unic. Planta Camellia sinensis, sursa frunzelor pentru majoritatea ceaiurilor, este bogată în polifenoli, compuși vegetali cunoscuți pentru capacitatea lor antioxidantă. Dintre aceștia, flavonoidele atrag atenția specială datorită potențialului lor de a acționa asupra vaselor de sânge. Dr. Leana Wen explică faptul că polifenolii pot modula funcția endotelială, adică a stratului celular care tapetează interiorul vaselor. Un endoteliu intact și sănătos facilitează dilatarea și relaxarea vasculară, contribuind astfel la o reglare adecvată a tensiunii arteriale și a fluxului sanguin.

Unele trialuri clinice au identificat schimbări modeste, dar favorabile, ale parametrilor precum tensiunea arterială sau profilul lipidic după ingestia anumitor sortimente de ceai.

Trialurile au găsit schimbări modeste!

Analiza comparativă dintre diferitele tipuri de ceai a evidențiat diferențe subtile în profiul lor de asociere cu riscul.

În cadrul studiului publicat în Journal of Internal Medicine, ceaiul negru a demonstrat o corelație mai constantă cu scăderea riscului pentru diverse categorii de afecțiuni vasculare.

Ceaiul verde a fost, de asemenea, asociat cu efecte pozitive, însă stabilitatea statistică a acestor asocieri a fost mai variabilă. Deși ambele băuturi derivă din aceeași specie botanică, procesele de fabricare determină compoziția finală. Frunzele destinate ceaiului verde sunt tratate pentru a inhiba oxidarea, păstrând un conținut ridicat de catechine.

În contrast, producerea ceaiului negru implică o oxidare extinsă, care transformă polifenolii și generează compuși specifici precum teaflavinele.

Aceste disparități chimice pot influența profilul biologic al băuturii, dar studiul actual nu susține ideea că ceaiul negru este superioar celui verde în prevenția bolilor cardiovasculare.

Leana Wen sugerează că iubitorii de ceai verde nu ar trebui să schimbe preferințele lor bazându-se exclusiv pe aceste date, ambele variante fiind integrate armonios într-o dietă echilibrată, mai ales dacă sunt consumate fără zahăr.

Cantitatea zilnică optimă reprezintă un alt punct de discuție. Printre cei care consumă ceai cel puțin o dată pe săptămână, nivelul minim al riscului estimat a fost atins la o ingestie de aproximativ șase până la opt căni pe zi.

Odată depășită această prag, beneficiile nu s-au mai accentuat liniar, iar curba riscului a început să urce din nou. Totuși, acest rezultat nu trebuie interpretat ca o prescripție medicală strictă de a consuma zilnic opt porții. Autorii studiului au semnalat lipsa unei standardizări a mărimii cănilor folosite în calcul, iar cantitățile au fost auto-raportate, nu măsurate laborator.

O cană mică cu infuzie slabă poate conține o cantitate neglijabilă de cofeină și polifenoli, spre deosebire de o cană generoasă, preparată cu o doză mare de frunze.

Leana Wen precizează că nu există o doză universal optimă, iar dieteticianul Dell Stanford, de la British Heart Foundation, a subliniat într-o reacție difuzată de Science Media Centre că intervalul de șase la opt căni nu trebuie transformat într-o regulă rigidă. El atrage atenția că obiceiurile au fost evaluate într-un context cultural specific, iar extrapolarea directă a acestor rezultate obținute în China la alte populații globale necesită prudență.