Ce se întâmplă în creierul copilului în timpul somnului?

Cât de mult ar trebui să doarmă copilul?

Există un moment aproape inevitabil în viaţa părintească: cel în care îţi priveşti copilul dormind şi întrebându-se dacă doarme suficient, suficient de bine sau „aşa cum ar trebui.” Mai ales într-un moment în care informaţiile despre somn sunt peste tot, iar părinţii primesc mereu sfaturi, uneori contradictorii, despre rutine, somn sau trezirea nocturnă. Cu toate acestea, dincolo de opinii și tendințe, există un lucru care rămâne constant: somnul copiilor mici este unul dintre cele mai intens studiate procese de dezvoltare timpurie.

Iar ceea ce cercetarea spune este poate mai puțin despre „perfecțiunea” somnului și mai mult despre rolul său profund în dezvoltarea creierului, reglementarea emoțională și capacitatea copilului de a face față lumii din jurul ei.

Somnul nu este o pauză pentru creier, dar munca intensă văzută din exterior, somnul pare un moment de odihnă completă. Dar în realitate, pentru creierul copilului, noaptea este o perioadă extrem de activă.

În primii ani de viaţă, creierul formează milioane de noi conexiuni neuronale.

Iar somnul joacă un rol cheie în organizarea şi consolidarea lor. Cercetările în neuroștiință arată că în timpul somnului au loc procese importante de consolidare a memoriei, ajustare emoțională și învățare. S - a demonstrat că somnul din copilărie susţine construirea memoriei şi capacitatea de învăţare, chiar şi după scurte perioade de somn.

Cu alte cuvinte, când copilul doarme, creierul său nu se „opreste,” ci procesează activ informațiile acumulate pe parcursul zilei. Același lucru este susținut de cercetarea privind dezvoltarea emoțională, care a concluzionat că lipsa somnului este asociată cu dificultăți de ajustare emoțională, impulsivitate și toleranță mai scăzută la frustrare.

O meta-analiză a arătat că durata redusă a somnului în copilărie poate duce ulterior la mai multe dificultăți emoționale și comportamentale. Poate de aceea, după o noapte grea, nu observi doar oboseala. Adesea observaţi mai multă sensibilitate, reacţii mai intense sau mai puţină răbdare.

De ce copiii obosiţi par uneori mai energici Unul dintre lucrurile cele mai confuze pentru mulţi părinţi este că oboseala nu arată întotdeauna aşa cum era de aşteptat.

De ce devine copilul obosit brusc hiperactiv?

În cazul în care la adulţi, lipsa somnului vine adesea în lenteţe şi somnolenţă, la copii, poate arăta exact opusul: agitaţie, impulsivitate sau hiperactivitate.

Poate că ai observat acele nopţi când copilul pare de neoprit exact când ştii că e foarte obosit. Ştiinţa explică foarte clar acest fenomen.

Când corpul copilului atinge o stare severă de oboseală, sistemul nervos poate intra într-o formă de hiperactivare: un mecanism prin care organismul încearcă să compenseze starea de epuizare.

Durata redusă a somnului este asociată cu dificultăţi în funcţiile executive şi autoreglementare la copii.

Aceasta explică de ce un copil foarte obosit poate deveni mai activ, mai sensibil emoţional sau mai greu de odihnit înainte de a dormi.

În multe familii, acest moment exact este interpretat ca „nu încă somnoros.” În realitate, uneori este exact opusul. Lumina, ecranele şi ritmul biologic al copilului în ultimii ani, cercetarea somnului s-a concentrat tot mai mult asupra relaţiei dintre lumină, ecrane şi ritm circadian.

Ritmul circadian este acel „ceas biologic intern,” care reglează alternarea dintre somn şi somn. Şi la copii, acest sistem este mult mai sensibil decât la adulţi.

Lumina artificială, în special cea emisă de ecrane, influenţează secreţia melatoninei: hormonul care pregăteşte corpul pentru somn. Astfel, expunerea la lumina albastră seara întârzie secreţia melatoninei şi afectează semnificativ calitatea somnului. În paralel, a fost analizată şi relaţia dintre timpul petrecut în faţa ecranelor şi somnul copiilor şi adolescenţilor.

Concluzia cercetătorilor a fost destul de clară: folosirea ecranelor înainte de somn este asociată cu dificultăţi în adormire, scăderea duratei somnului şi a calităţii. Asta nu înseamnă că fiecare noapte trebuie să fie perfectă sau complet lipsită de flexibilitate. Dar poate ajută să priveşti somnul nu numai ca un moment al sfârşitului zilei, ci ca un proces biologic care începe cu mult înainte de a adormi.