Cum îți strică somnul prost dieta partenerului

Ce este efectul domino?

Când un partener nu doarme bine, efectul nu se oprește la el. Se extinde la masă, la frigider și, implicit, la sănătatea ambilor.

Deși știm că lipsa somnului favorizează mâncarea nesanătoasă, o studiu recent de la Universitatea Concordia din Canada arată că impactul este social: obiceiurile alimentare ale unui partener sunt „contagiune” pentru celălalt.

Mecanismul este simplu: dacă luați mesele împreună, deciziile greșite ale celui obosit creează un efect domino care modifică și rutina celuilat.

Analiza datelor a evidențiat o legătură clară: somnul perturbat scade capacitatea de a respecta țintele nutriționale.

Cum a fost realizat studiul?

Subiecții care au dormit prost au declarat că aveau mai puțină energie pentru a alege opțiuni sănătoase și mai puțină încredere în capacitatea lor de a menține aceste obiceiuri pe termen lung.

Fascinant, partenerii lor au raportat experiențe similare. Somnul nu este doar o variabilă individuală, ci un factor social.

Jean-Philippe Gouin, profesor de Psihologie și autorul principal, explică că persoanele cu un partener cu deficit de somn se simțeau mai puțin sigure în capacitatea lor de a urma o dietă sănătoasă, ceea ce ducea la relaxarea eforturilor. Gouin sugerează că motivul rezidă în tendința celui obosit de a aduce acasă produse cu gust intens și densitate calorică ridicată — biscuiți sărați, chipsuri, ciocolată sau bomboane, conform citatului transmis de MedicalXpress.

Metodologia a implicat monitorizarea a 204 de cupluri care locuiau împreună în Canada, pe o perioadă de trei luni. La început, după prima lună și la final, ambii membri au completat chestionare detaliate despre calitatea somnului și obiceiurile alimentare. În primele două săptămâni, participanții au ținut un jurnal zilnic privind eforturile depuse pentru a consuma hrană sănătoasă.

Profilul mediu al grupului includea persoane cu o vârstă medie de 42 de ani.

Care sunt rezultatele și limitările?

Condiția de intrare era ca cel puțin un membru din cuplu să aibă un indice de masă corporală de minimum 25 (supraponderabilitate sau obezitate) și intenția de a-și optimiza stilul de viață prin dietă sau mișcare.

Aproape 96% dintre cei implicați au confirmat că își doreau activ să-și modifice regimul alimentar.

Rezultatele globale au arătat o îmbunătățire discretă a calității alimentației în cursul studiului, în timp ce parametrii somnului au rămas relativ stabili.

Deși femeile au raportat o dietă mai sănătoasă și un angajament mai mare în menținerea obiceiurilor nutritive bune comparativ cu bărbații, nu s-au identificat dovezi că sexul joace un rol moderat în modul în care somnul unui partener afectează alimentația celuilalt.

Autorii subliniază prudența interpretării rezultatelor: natura observațională a cercetării și dependența de auto-raportare nu permit concluzia fermă că somnul slab cauzează direct o alimentație proastă. Viitoarele investigații ar trebui să integreze metode mai obiective de urmărire a somnului și a dietei, explorând aspecte precum planificarea meselor, dinamica de sprijin în cuplu și conflictul familial.

Ce strategii pot adopta cuplurile?

Aceste descoperiri deschid calea către noi strategii de intervenție. Terapiile destinate ameliorării somnului, inclusiv terapia cognitiv-comportamentală pentru insomnie, ar putea fi evaluate ca instrumente de sănătate aplicabile la nivel de cuplu.

Dacă reușita în gestionarea somnului unui partener facilitează și capacitatea celuilalt de a menține o dietă echilibrată, tratarea somnului ca pe o provocare comună ar genera beneficii reciproce.

Gouin insistă asupra importanței contextului social în formarea obiceiurilor alimentare defectuoase, sugerând necesitatea examinării modului în care un partener influențează, fie conștient, fie nu, comportamentul culinar al celuilalt. Pentru transformări durabile, ambii membri ai cuplului trebuie să colaboreze pentru a adapta mediul domestic și pe cel alimentar, facilitând astfel menținerea unor practici sănătoase pe termen lung.

Lucrarea a fost publicată în revista Annals of Behavioural Medicine.