Cum să transformi tratamentul pentru hipertensiune într-o rutină firească

De ce nu este suficientă doar rețeta medicală?

În cadrul unui webinar dedicat accesului la terapie, psihologul Oana Cueșdeanu a punctat o realitate pe care mulți pacienți o simt pe pielea lor: simpla prescriere a medicamentelor nu garantează succesul. Pentru ca tratamentul pentru hipertensiune să funcționeze pe termen lung, acesta trebuie înțeles și integrat natural în viața de zi cu zi, fără a deveni o sursă de teamă.

Cheia succesului stă în pași mici, un dialog constant și obiective clare, care redau pacientului controlul asupra propriei sănătăți.

Momentul în care primești diagnosticul nu aduce, de cele mai multe ori, o acceptare liniștită.

Între recomandarea medicului și schimbarea reală a stilului de viață se află un proces complex, adesea blocat de anxietate, experiențe anterioare sau pur și simplu de agitația cotidiană.

În seria de evenimente „Acces și aderență la tratament”, psihologul a explicat cum putem construi o relație medic-pacient bazată pe educație, nu pe presiune sau stres suplimentar.

Modul în care este transmis diagnosticul este critic. Unii pacienți aleg negarea, în timp ce alții cad în capcana îngrijorării excesive.

Cum comunicăm diagnosticul fără a speria?

Oana Cueșdeanu subliniază că medicul trebuie să găsească acel echilibru fin: să prezinte riscurile reale fără a apela la un limbaj catastrofizant. Discuția despre viitor trebuie să fie ancorată în date obiective, nu în scenarii dramatice care blochează pacientul.

De asemenea, trebuie să acceptăm că informația medicală nu se „învață” la prima consultație.

Pacientul are nevoie de timp și de repetiție pentru a absorbi recomandările. La acest webinar au participat și Dr. Ioana Daha, medic primar cardiologie la Spitalul Clinic Colentina și șef de lucrări la UMF „Carol Davila”, alături de Dr.

Daciana Toma, medic primar de familie și vicepreședinte al Societății Naționale de Medicină a Familiei, confirmând necesitatea unei abordări răbdătoare.

Comunicarea nu se încheie odată cu eliberarea rețetei. Felul în care sunt formulate instrucțiunile dictează dorința pacientului de a colabora.

Mesajele care conțin reproșuri sau amenințări de tipul „trebuie să accepți că ești bolnav” sau „dacă nu faceți ce spun, veți avea probleme grave” sunt contraproductive.

În schimb, un limbaj flexibil, precum „Haideți să vedem împreună ce ne arată valorile și ce este important să prevenim”, transformă pacientul într-un partener activ. Obiectivul final este ca acesta să rămână în centrul conversației, susținut și înțeles, nu judecat pentru dificultățile inerente ale procesului de adaptare.