De ce laptele matern este esențial pentru sănătarea bebelușilor

Oligosaharidele din laptele matern construiesc un sistem digestiv sănătos!

De ce laptele matern reprezintă un pilier fundamental în dezvoltarea sănătății bebelușilor

Un nou cercetare internațională, coordonată de specialiști ai Consiliului Național de Cercetare din Spania (CSIC), a evidențiat rolul esențial pe care îl joacă anumite componente biologice prezente în laptele matern în formarea unui sistem digestiv sănatos la bebelușii noi născuți. Studiul, publicat și referit de Euronews, a analizat modul în care substantele din laptele matern influențează compoziția genetică a bacteriilor ce se instala în intestinul bebelușilor în primele luni de viață.

Rezultatele au demonstrat că laptele matern contribuie semnificativ la reducerea prezenței genelor responsabilă pentru rezistența la antibiotice în microbiotea intestinală a copiilor mici.

Conform cercetătorilor, alăptarea exclusivă la sân în primele luni de viață este legată de o scădere atât a numărului, cât și a varietății genelor de rezistență antimicrobiană identificate în intestinele bebelușilor. Acest aspect are o importanță majură, deoarece prezența acestor gene poate compromite eficacitatea tratamentelor antibiotice ulteriore și poate favori apariția de infecții dificil de tratat.

În acest context, experții subliniază că promovarea alăptării nu este doar o practică nutritivă, ci o veritabilă strategie de sănătate publică, capabilă să influențeze pozitiv dezvoltarea microbiotei intestinale în o fereastră critică a vieții muncii.

Unul dintre elementele cheie identificate în studiu reprezintă oligosaharidele din laptele matern, cunoscute și sub abrevierea HMO. Acești compuși organici, deși nu sunt digerați direct de sistemul digestiv al bebelușului, joacă un rol vital ca prebiotici naturali. Ele servesc ca sursă de nutrienti pentru anumite specii de bacteri benefice, precum Bifidobacterium și Lactobacillus, care contribuie la consolidația unei flore intestinale echilibrate și rezistente la agenți patogeni.

Prin intermediul acestei interacțiuni, HMO-urile facilitează creșterea bacteriei utile și inhibează, indirect, proliferarea unor strainuri potențial periculoase.

Cercetătorii au constatat că anumite tipuri de HMO sunt asociate cu o diminuare semnificativă a expresiei genelor care conferă rezistență la antibiotici, în special cei care acționează asupra mecanismelor de efluare sau modificare a țintei medicamentului. Această observație susține ipoteza că oligosaharidele nu doar nutri bacteriile benefice, ci acționează și ca veritabili modulatori ecologici ai mediului intestinal, orientând compoziția comunităților microbiene spre stări mai sănătoase și mai rezistente la invaziile patogene.

Cum adaugă Anna Samară perspectiva temporală în studiul asupra oligosaharidelor?

M. Carmen Collado, una dintre cercetătorii CSIC implicați în studiu, a explicat că HMO-urile funcționează ca regulatori ai ecologiei microbiene intestinale, stimulând selecția speciei capabile să le метаболиzeze eficient, în timp ce limitează avantajul competitiv al bacteriilor care trasportă gene de rezistență.

Această mecanismă, în esență, creează un mediu în care bacteriile benefice au un avantaj evolutiv, iar strainurile rezistente sunt înfrântate prin competiție pentru resurse, nu prin acțiune directă antibacteriană.

Anna Samarra, cercetătoare la Universitatea din California, San Diego, a adăugat o perspectivă temporală esențială, subliniind că primele luni de viață reprezintă o fereastră de dezvoltare neîncetuită pentru microbiota intestinală. În această perioadă, factori precum modulul nașterii (naturală sau prin cesarean), tipul hrănirii (lapte matern versus formulă) și expunerea la mediu interacționează complex pentru a modela o amprentă microbiotică care poate păstra influența pe termen lung.

Această amprentă nu afectează doar digestia, ci are implicații pe sistemul imunitar, metabolismul și chiar pe dezvoltarea neurocomportamentală.

Studiul confirmă, astfel, ce suspectau specialiții din domeniul pediatriei și microbiologiei pe termen lung: laptele matern nu este doar o sursă de nutrienti, ci un fluid bioactiv bogat în moleculi cu funcții de regimare și protecție. Printre acestea, HMO-urile ocupă un loc de onoare datorită capacității lor de a modela ecosistemul intestinal într-un mod precis și adaptat nevoilor bebelușului în fasele inițiale ale vieții.

Această descoperire revirește atenția spre importanța susținerii alăptării exclusive în primele șase luni de viață, conform recomandărilor Organizației Mondiale a Sănătății. În contexte în care rezistența la antibiotici reprezintă o amenințare globală crescută, intervenții precum promovarea alăptării pot oferi o soluție naturală, ieftină și eficientă pentru a reduce riscul de apariție și propagare a strainelor bacteriene rezistente.

Deși studiul se concentrează pe aspectele microbiologice și genetice, implicațiile sale sunt largi. Educația mamei despre beneficiile lapte matern, accesul la consiliere lactație și crearea unui mediu de susținere în unitățile sanitare și în comunitate pot contribui semnificativ la îmbunătățirea rezultatelor sănătăților la nivel de populație.

În plus, cercetările viitoare ar putea explora dacă efectele observate la nivel genal se traduc și în diminuarea infecțiilor clinice sau în îmbunătățirea.

Promovarea alăptării nu este doar un act de iubire, ci o intervenție de sănătate publică cu efecte dureabile, care merită să fie susținută, promovată și integrată în politici nationale de sănătate a mamei și copilului.