Exercițiile fizice pot reduce durerile cronice după leziuni ale măduvei spinării

Procesul de concepere a studiului a fost parteneriat cu persoanele care trăiesc cu leziuni ale măduvei spinării

Mișcarea ca instrument de gestionare a durerii: un studiu clinic din Canada sugerează beneficii pentru pacienții cu leziuni ale coloanei vertebrale

O cercetare clinică desfășurată de echipa de la Universitatea din Columbia Britanică (UBC) indică că un program structurat de activități fizice poate diminua severitatea durerii la o parte dintre pacienții care trăiesc cu sechele unei leziuni a măduvei spinării. Rezultatele, publicate în 2026 în revistă specializată Archives of Physical Medicine and Rehabilitation , sugerează că aceste exerciții pot fi realizate nu doar în centre specializate, ci și în medii obișnuite, precum acasă sau în săli de sport locale.

Durerea cronică reprezintă o provocare majoră pentru persoanele afectate de leziuni ale coloanei vertebrale. Pentru mulți pacienți, ea nu este o simplă disconfort temporar, ci o condiție care erodează calitatea vieții, afectând activitățile zilnice și starea emoțională. Deși analgezicele și alte medicamente rămân linia de tratament dominantă, aceste soluții farmacologice nu sunt efice pentru toți și adesea vin însoțite de efecte secundare neplăcute. În acest context, activitatea fizică a câștigat o atenție tot mai mare ca abordare complementară, dar până de curând lipsau dovezi științifice solide privind modul optim de implementare a acestor programe.

Studiul coordonat de dr. Kathleen Martin Ginis, profesor la Școala de Științe ale Sănătății și Exercițiului Fizic din cadrul UBC Okanagan, a avut ca obiectiv să verifice dacă un protocol bazat pe recomandările internaționale pentru persoanele cu leziuni ale măduvei spinării poate contribui efectiv la atenuarea durerii cronice în viața de zi cu zi. Cercetarea este prezentată de autori ca primul studiu randomizat controlat care testează specific eficacitatea acestor ghiduri pentru gestionarea durerii în această populație.

Metodologie și desfășurare a cercetării

La acest studiu au fost incluse 46 de persoane adulte cu leziuni ale măduvei spinării, toate prezentând dureri cronice de origine neuropatică sau musculo-scheletică. Participanții au fost repartizați aleatoriu în două grupuri distincte. Primul grup a urmat un program personalizat de antrenamente aerobice și de forță, cu sprijinul unor antrenori certificați și cu ședințe de consiliere săptămânală. Al doilea grup, care a servit drept control, a continuat cu activitățile obișnuite, fără intervenție structurată.

Un aspect central al designului experimental a fost flexibilitatea locației. Participanții nu au fost obligați să se deplaseze exclusiv într-un centru medical specializat. Ei au avut libertatea de a efectua exercițiile acasă, în săli de sport din cartierul lor sau în centre comunitare, în funcție de preferințe și disponibilitate. Această abordare pragmatică a fost aleasă pentru a testa dacă protocolul funcționează în condiții reale, nu doar într-un mediu controlat de laborator.

Procesul de concepere a studiului a fost parteneriat cu persoanele care trăiesc cu leziuni ale măduvei spinării. Peste 150 de astfel de persoane, împreună cu 50 de medici, au fost implicate în pregătirea și validarea protocolului, asigurând că nevoile și experiențele lor sunt reflectate în designul cercetării.

Rezultate: scăderea durerii la o parte dintre pacienți

Analiza datelor a arătat o imagine nuanțată. Indicatorul principal al studiului, care combina severitatea durerii cu impactul acesteia asupra funcționării zilnice, nu a oferit rezultate concludente la nivel de grup. Totuși, când cercetătorii au izolat variabila intensității durerii, utilizând o scară specifică pentru această populație, au identificat o reducere statistic semnificativă în grupul de intervenție, atât la controlul de la trei luni, cât și la cel de la șase luni, comparativ cu grupul de control.

Echipa de cercetare a observat, de asemenea

O observație cheie a fost proporția de participanți care au obținut o îmbunătățire clinic relevantă. La evaluarea de la șase luni, opt dintre cei 18 participanți evaluați în grupul de exerciții au raportat o scădere a intensității durerii de cel puțin 30%. În grupul de control, acest prag a fost atins doar de doi dintre cei 16 persoane evaluate. O reducere de cel puțin 30% este considerată un prag clinic relevant în cadrul scării utilizate, ceea ce înseamnă că pentru acești pacienți, beneficiul nu este doar o fluctuație statistică, ci o schimbare reală în experiența trăită a durerii.

Totuși, interpretarea acestor cifre cere prudență. Eșantionul evaluat la șase luni a fost relativ mic, iar rezultatele nu permit concluzia că orice persoană cu o astfel de leziune va experimenta aceeași ameliorare. în timp ce unii au înregistrat scăderi dramatice, alții au avut progres modest sau, în câteva cazuri, o intensificare a durerii.

Impact asupra calității vieții și activităților zilnice

Beneficiile raportate nu s-au limitat la simpla intensitate a durerii. La trei luni, grupul de intervenție a raportat o interferență mai mică a durerii cu activitățile cotidiene și o stare de spirit mai bună. Participanții au descris, de asemenea, un nivel crescut de vitalitate și energie. Aceste dimensiuni sunt cruciale, deoarece durerea cronică nu se măsoară doar prin intensitatea ei, ci și prin capacitatea persoanei de a-și desfășora viața obișnuită și prin impactul emoțional al condiției.

Echipa de cercetare a observat, de asemenea, că participanții au respectat mai consecvent partea aerobică a programului decât exercițiile de forță. Deși acest aspect sugerează că activitatea aerobică ar putea juca un rol deosebit de important în gestionarea durerii, datele prezentate nu sunt suficiente pentru a afirma că doar acest tip de mișcare este responsabil pentru îmbunătățirile observate.

Limite ale studiului și necesitatea cercetărilor viitoare

Cercetarea prezintă câteva constrângeri metodologice. Inițial, echipa țintise includerea a 84 de participanți, dar recrutarea a fost afectată de restricțiile legate de pandemia de COVID-19 și de evacuările provocate de incendiile de pădure în regiune. În consecință, numărul final de persoane incluse a fost mai mic decât cel planificat, ceea ce limitează puterea statistică și capacitatea de a generaliza rezultatele la populația largă a pacienților cu leziuni ale măduvei spinării.

„Acesta nu este un remediu universal și avem nevoie de studii clinice mai ample pentru a confirma aceste descoperiri”, a explicat dr. Kathleen Martin Ginis. Autoarea a subliniat că, deși rezultatele sunt promițătoare, ele nu demonstrează că exercițiile fizice constituie o soluție aplicabilă tuturor persoanelor cu astfel de leziuni.

Concluzia centrală a studiului este că un program standardizat de exerciții poate fi implementat cu succes în condiții reale, oferind o alternativă sau un complement fără medicamente pentru o parte dintre persoanele care gestionează durerea cronică după o leziune a măduvei spinării. Rezultatele nu implică că pacienții ar trebui să abandoneze tratamentele prescrise sau să înceapă singuri un program de efort fizic. Dimpotrivă, activitatea fizică trebuie calibrată la capacitățile și limitările individuale, sub îndrumarea specialiștilor care cunosc istoricul medical al fiecărui pacient.

Această cercetare oferă un argument științific suplimentar pentru a explora rolul activității fizice în controlul durerii cronice și pentru a dezvolta programe care pot fi urmate în afara mediului spitalicesc.

Martin Ginis și colab., Community-Based Exercise for Chronic Pain in People With Spinal Cord Injury: A Pragmatic Randomized Controlled Trial, Archives of Physical Medicine and Rehabilitation (2026). DOI: 10.1016/j.apmr.2026.06.010