Giardioza la pisici: cât de periculoasă este pentru noi?

Cât de mare e riscul real?

Un studiu publicat recent în revista PLOS One aruncă o lumină îngrijorătoare asupra prezenței parazitului Giardia duodenalis la pisicile din America de Nord. Analiza, care a acoperit perioada martie 2022 – august 2023, a procesat 157.616 probe de fecale.

Rezultatul? Aproximativ 6,3% dintre mostre au fost pozitive. Mai mult, din totalul probelor pozitive, 18,5% conțineau variantele genetice A sau B, considerate cu potențial de transmitere directă către oameni.

Deși cifrele pot părea alarmante, specialiștii ne liniștesc: riscul efectiv de infectare a unui om prin intermediul unei pisici rămâne relativ scăzut. Potrivit Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA (CDC), tulpinile de Giardia care afectează de regulă animalele domestice sunt distincte de cele care provoacă boala la oameni.

Simplul fapt că ai o pisică acasă nu trebuie să fie un motiv de panică. Totuși, igiena corectă și controalele veterinare regulate rămân esențiale pentru a reduce oricare posibilitate de transmitere.

Cum se prinde parazitul?

Modul de infectare este oral, prin ingestie. Contaminarea se realizează cel mai des prin consumarea apei sau a alimentelor contaminate, dar și prin contactul direct cu suprafețe sau obiecte pe care s-au depus particule microscopice din materiile fecale ale unei gazde infectate.

La pisici, expunerea poate avea loc în timpul curățării litierei sau la manipularea directă a fecalelor. Riscul crește dacă persoana nu își spală mâinile înainte de a-și atinge gura.

Există o nuanță critică de reținut: nu toate tulpinile de Giardia care infectează pisicile sunt capabile să infecteze și ființele umane.

Această distincție este fundamentală pentru a nu supraevalua pericolul.

Ce simptome trebuie să urmărim?

Procentul de 18,5% menționat anterior se aplică exclusiv la subansamblul de pisici a căror probe au fost deja confirmate pozitive pentru parazit, nu la întreaga populație analizată.

Detectarea unor variante cu potențial zoonotic nu echivalează cu dovada că o transmitere de la animal la om s-a produs efectiv.

Cercetătorii au mai observat o tendință clară: parazitul a fost detectat cu o frecvență mai mare la pisicile cu vârstă sub un an.

Această constatare subliniază importanța analizelor fecale și a controalelor veterinare regulate, în special pentru puii de pisică, care sunt mai vulnerabili. Trebuie menționat că datele sunt provenite din America de Nord, deci nu pot fi extrapolate automat la toate pisicile din România.

Din punct de vedere clinic, multe persoane infectate rămân asimptomatice, dar în alte cazuri apar manifestări digestive variabile ca intensitate și durata.

Como să ne protejăm?

Potivind CDC, semnele clinice se manifestă de obicei la una-două săptămâni după infectare și pot persista între două și șase săptămâni. Aceste simptome nu confirmă automat prezența giardiozei, deoarece pot fi provocate și de alte afecțiuni gastrointestinale. Diagnosticul corect se stabilește de către medic, de regulă prin analiza laboratoristică a probelor de materii fecale.

Pentru proprietarii de pisici, este crucial să fie atenți la starea animalului. Pisicile infectate nu prezintă întotdeauna semne evidente de boală. Atunci când apar simptome, acestea sunt în principal de natură digestivă. Dacă pisica prezintă diaree care nu se ameliorează, pierdere de greutate sau apatie, este indicat un consult veterinar. Medicul poate recomanda analiza fecalelor și, dacă infecția este confirmată, va indica tratamentul potrivit. Nu se recomandă administrarea medicamentelor antiparazitare fără recomandarea medicului veterinar.

Pentru a minimiza riscul de transmitere și de reinfectare, respectarea regulilor de igienă este esențială. Măsurile includ spălarea riguroasă a mâinilor după îngrijirea animalului, curățarea corespunzătoare a litierei și a obiectelor contaminate.

Aceste practici sunt cu atât mai importante în gospodăriile în care trăiesc copii mici sau persoane cu imunitate scăzută. Dacă apar simptome digestive la un om și se bănuiește o posibilă expunere, este necesar să se solicite evaluare medicală. Nu este necesar să se intri în panică sau să se evite automat orice contact cu animalul, dar prudența este de dorit.