Implantul cerebral fără fir care readuce vederea artificială

Cum a luat naștere această tehnologie vizionară?

Un dispozitiv revoluționar de stimulare cerebrală, complet lipsit de fire sau conexiuni externe, a fost montat cu succes la cel de-al treilea pacient inclus într-un studiu clinic dedicat redării vederii. Intervenția, realizată la Centrul Medical al Universității Rush din SUA, reprezintă un pas uriaș pentru tehnologiile menite să-i ajute pe oamenii care și-au pierdut complet vederea.

Sistemul poartă denumirea de proteză vizuală intracorticală (ICVP) și funcționează prin ocolirea totală a retinei și a nervilor optici. Mai exact, trimite impulsuri direct în cortexul vizual, adică zona din creier care se ocupă cu procesarea imaginilor.

La baza acestei reușite stau aproape trei decenii de cercetare asiduă, gândite special pentru persoanele lovite de orbire totală în urma unor boli oculare sau traumatisme grave. O echipă internațională de savanți a transformat acest vis în realitate, proiectul fiind condus de Philip R. Troyk, director executiv la Institutul Pritzker de Științe Biomedicale și Inginerie din Illinois. Pentru el și colegii săi, miza principală este redarea independenței și a unei vieți normale pentru cei care trăiesc în întuneric.

Ceea ce diferențiază cu adevărat acest sistem este caracteristica lui 100% wireless. Stimulatoarele sunt atât de mici încât sunt îngropate direct în corp, fără cabluri inestetice sau baterii externe.

Această arhitectură le permite cercetătorilor să monitorizeze pacienții pe termen lung. Voluntarii vor fi ținuți sub observație între unu și trei ani, în funcție de data fiecărui implant.

Ce presupune concret cea mai recentă intervenție?

O astfel de perioadă extinsă este vitală pentru a vedea dacă semnalele vizuale artificiale pot fi cu adevărat integrate în viața cotidiană, ajutându-i la orientare și la treburile simple.

Pentru acest al treilea pacient, chirurgii au implantat 34 de stimulatoare care însumează nu mai puțin de 544 de electrozi. Deși cifra sună impresionant, specialiștii avertizează că numărul electrozilor nu garantează automat o acuitate vizuală superioară. Scopul clar al studiului este să înțeleagă exact ce tip de imagini pot fi generate și în ce condiții practice pot fi ele folosite de un om.

O simplă operație reușită nu înseamnă că pacientul vede din nou de la sine; urmează teste riguroase pentru a dovedi că semnalele primite de creier devin cu adevărat utile la pași și orientare.

Operația a fost condusă de Sepehr Sani, neurochirurg la Rush University Medical Center și specialist în neurochirurgie stereotactică. El a descris reușita drept o bornă esențială pentru viitorul pacienților cu deficiențe severe de vedere. Înaintea intervenției propriu-zise, echipa din Chicago a lucrat mână în mână cu chirurgii de la Rush pentru a pune la punct fiecare detaliu procedural, siguranța pacienților fiind prioritatea absolută.

Ce înseamnă puțină lumină pentru un om orbit?

Pentru o persoană care nu mai distinge absolut nimic, simpla capacitate de a ghici o sursă de lumină sau de a zări contururi luminoase poate schimba radical perspectiva asupra vieții. Janet P.

Szlyk, director executiv la Chicago Lighthouse, a subliniat că aceste inovații reprezintă colacul de salvare pentru întreaga comunitate a nevăzătorilor.

Chiar și o vizțiune extrem de limitată poate fi de ajuns pentru orientare în spațiu și pentru sarcini elementare, tăind treptat din dependența uriașă față de celelalte simțuri.

Rezultatele de până acum deschid drumuri nebănuite, deși eficiența reală a protezei este încă evaluată pas cu pas. Mai mult, tehnologia interfețelor creier-computer ar putea depăși granițele oftalmologiei. Potrivit lui Troyk, aceleași dispozitive au potențialul de a trata și alte afecțiuni neurologice grave, inclusiv leziuni ale măduvei spinării. „Această tehnologie inovatoare de interfață cerebrală are aplicații potențiale și pentru alte afecțiuni neuronale, inclusiv cele ale măduvei spinării, și le explorăm și pe acestea”, a declarat el pentru Medical Xpress.

În spatele acestui proiect grandios stă o rețea impresionantă de instituții de elită: Institutul de Tehnologie din Illinois, Rush University Medical Center, Chicago Lighthouse, Wilmer Eye Institute de la Johns Hopkins, Universitatea din Texas la Dallas, Microprobes for Life Science, Sigenics Inc. și Universitatea din Chicago. O astfel de colaborare interdisciplinară îmbină cercetarea de vârf cu măiestria chirurgicală de top.