Medicament uzual pentru hipertensiune periclitează rinichii diabeticilor

Poate un medicament pentru hipertensiune să dăuneze rinichilor?

Avertisment pentru diabetici: un medicament comun pentru hipertensiune poate dăuna rinichilor

La recentul Congres al Asociației Europene de Nefrologie, cercetătorii au prezentat rezultatele unui studiu care sugerează că un anumit tip de medicament utilizat pentru tratarea hipertensiunii ar putea avea efecte nefaste asupra rinichilor pacienților cu diabet de tip 2. Blocantele canalelor de calciu de tip dihidropiridinic, cunoscute și sub numele de DCCB, sunt frecvent prescrise pentru a reduce tensiunea arterială, inclusiv la persoanele cu diabet și afecțiuni renale cronice.

Printre substanțele incluse în această categorie se numără amlodipina, nifedipina și felodipina, care acționează prin relaxarea vaselor de sânge.

Datele studiului, care a analizat informaţii de la 31.031 de adulți cu diabet de tip 2, urmăriți între 2016 și 2021, indică o posibilă asociere între administrarea de DCCB și un risc crescut de evenimente renale severe.

Pot inhibitorii SGLT2 să protejeze rinichii diabeticilor?

Toți participanții la studiu primeau deja tratamente moderne pentru protecția rinichilor, inclusiv inhibitori ai sistemului renină-angiotensină și inhibitori SGLT2.

Inhibitorii SGLT2 sunt recomandați în special pentru persoanele cu diabet de tip 2 și boală renală cronică, deoarece s-a demonstrat că aceștia încetinesc progresia bolii renale și reduc riscul de evenimente cardiovasculare. În ciuda tratamentului cu aceste medicamente renoprotectoare, cercetătorii au observat că administrarea de DCCB ar putea crește riscul de complicații renale severe.

Studiul nu oferă dovezi concludente că DCCB sunt cauza directă a deteriorării rinichilor, dar ridică o întrebare importantă: sunt aceste medicamente cea mai bună opțiune pentru pacienții cu diabet de tip 2 și boală renală diabetică care primesc deja tratament renoprotector? Până atunci, pacienții cu diabet de tip 2 care iau DCCB ar trebui să fie conștienți de potențialele riscuri și să discute cu medicul lor despre cea mai bună strategie de tratament.