Peștele care ascunde pericolul: ce specii conțin cele mai multe cantități de mercur?

Care specii de pește ascund cel mai mult mercur în farfurie?

Peștele care poate ascunde un risc în farfurie: ce specii conțin cele mai mari cantități de mercur?

Peștele este adesea apreciat în meniul zilnic pentru beneficiile sale nutriționale, dar unele specii pot aduce un pericol ascuns datorită prezenței de mercur.

Este important să știi ce tipuri de pește conțin cele mai mari niveluri și care sunt opțiunile mai sigure pentru sănătate.

Publicat: 06-09-2026, 10:00 Web-

De ce se acumulează mercurul în anumite tipuri de pește? Mercurul ajunge în mediul acvatic prin două canale principale: procese naturale, precum erupcile vulcanice, și activitățile umane, în special arderea cărbunilor și extructia minieră. Odată ce ajunge în apă, mercurul anorganic poate fi transformat de microorganisme în metilmercur, o formă toxică și ușor absorbabilă. Această substanță intră apoi în lanțul trofic aquatic. Peștii mici și de la bază ale lanțului alimentar absorbează cantități relativ mici de metilmercur. Totuși, peștii prădători, care se hrănesc cu numeroase organisme mai mici, acumulă mercurul printr-un proces cunoscut sub numele de biomagnificare.

Pe măsură ce avansează în vârstă și consumă mai multă biomase contaminată, concentrația de metilmercur în țesuturile lor crește semnificativ.

Din acest motiv, specii mari, cu viață lungă și poziție ridicată în lanțul trofic — ca rechinul, peștele spadă, tonul albacore și peștele sabia — tind să aibă cele mai mari nivele de metilmercur. Organismele precum FDA și WHO confirmă că peștii lungi-vieuți au mai mult timp disponibil pentru acumularea acestui contaminant, ceea ce explică de ce riscul este mai mare la acest fel de pește.

Ce pești pot avea cele mai mari cantități de mercur? Conform analizei efectuate de agenții internaționale de siguranță alimentară, specii care apar în vârfurile lanțului trofic și care au viața lungă sunt cele mai afectate. Printre acestea se numără rechinul (în special specii precum rechinul mako și rechinul vulpes), peștele spadă, tonul obișnuit (în special tonul albacore și tonul patru), peștele sabia, mreana de mare și peștele regal.

Aceste pești pot conține concentrii de metilmercur care depășesc în mod semnificativ limitele de siguranță stabilite de organizații mondiale.

De exemplu, unele porții de rechin sau spadă pot conține peste 1 microgram de metilmercur pe gram de țesut — o valoare care depășește de multe ori ingrijirea săptămânală recomandată.

Ce pești pot avea cele mai mari cantități de mercur?

De aceea, consumul frecvent al acestor specii, mai ales în porții mari, poate duce la acumularea periculoasă a contaminantului în corp.

Ce pește putem alege dacă vrem să reducem expunerea la mercur?

Pentru a beneficia de avantajele nutriționale ale peștelui fără a expune organismul la riscuri inutile, este indicat să se aleagă specii cu concentrații scăzute de metilmercur.

Printre variantele mai sigure se numără sardina, pescarusul, telina, panga, tilapia, troutul de crescere controlată și somnul.

Aceste specii sunt de obicei mai mici, au viață scurtă și se hrănesc de la bază lanțului trofic, ceea ce le impedă să acumuleze cantități mari de metilmercur.

De asemenea, consumul diversificat și rotația speciilor contribuie la reducerea riscului de expunere prolongată la un singur tip de contaminant.

Autoritățile sugerează că, pentru majoritatea adulților sănători, consumul de 2–3 porții de pește săptămânal — ales din categorii de risc scăzut — oferă beneficii nutriționale semnificative fără a depăși limitele tolerabile de metilmercur.

Cât pește este recomandat să consumăm? Ghidurile alimentare internaționale, inclusiv cele ale WHO și FDA, recomandă consumarea de pește din două ori până la trei ori pe săptămână ca parte a unei diete echilibrate.

O porție standard este de aproximativ 100–150 gram de pește gătit.

Această cantitate asigura un apport adecvat de proteine de înaltă calitate, acizi grași esențiali Omega-3 (EPA și DHA), vitamina D, vitamina B12, iod și selen — nutriieni esențiali pentru funcția cardiovasculară, sănătatea creierului și sistemul imunitar.

Totuși, recomandarea trebuie ajustată în funcție de specia de pește alesă și a vulnerabilității consumatorului, mai ales la copii, femei în sarcina și persoanele cu probleme de sănătate preexistente.