Psihiatria Intervențională: Combaterea Depresiei Rezistente

Protocolul ECT și Ketamină?

Dr. Harding respinge eticheta „psihiatrie intervențională”, considerând-o doar o parte procedurală a psihiatriei.

Acest domeniu nu are o acreditare distinctă ACGME; rezidenții nu trebuie să efectueze ECT sau să administreze ketamină intravenoară pentru diplomă. Eticheta actuală sugerează greșit că acestea sunt soluții de ultimă instanță, când de fapt mecanismele lor diferă și nu există o secvență terapeutică strictă.

Multe centre încep cu până la șase sesiuni unilaterale drepte de ECT, de obicei trei ori pe săptămână timp de două săptămâni. Dacă nu există răspuns, urmează plasarea bilaterală, conform Dr. Harding. Pacienții cu disfuncție severă sau catatonie pot începe imediat bilateral. Ratele de îmbunătățire variază între 50% și 90%. Dr.

Goldberg sfătuiește clinici să solicite documentația anterioară a ECT, incluzând plasarea electrozilor, numărul de intervenții și durata convulsiei. Pentru cazurile critice care necesită ajutor imediat, alegerea este între ECT și ketamină.

Un studiu în New England Journal of Medicine a arătat că ketamina IV nu este inferioară ECT, dar decizia finală trebuie să fie ghidată de preferința pacientului.

Durabilitate și Mentenanță Cum?

Dr. Harding favorizează ECT pentru eficacitatea sa pe termen scurt la cei mai afectați.

Menținerea răspunsului este o preocupare majoră, concentrându-se pe „aterizarea” post-acută.

Dr. Harding estimează că 80% până la 90% din acești pacienți prezintă încă simptome depresive. Datele care susțin tratamentele de mentenanță sau consolidare sunt insuficiente.

Esketamina este o excepție; studiul SUSTAIN-3 nu a arătat riscuri noi de siguranță pe șase ani. Dr.

Goldberg a menționat un rată inițială de răspuns de aproximativ 85% pentru protocolul TMS accelerat de la Stanford, care includea 10 sesiuni ghidate de fMRI zilnic pe cinci zile.

Un pacient a raportat un cost personal de 30.000 de dolari pentru acest tratament, dar eficacitatea pe termen lung rămâne necunoscută.

VNS și Viitorul Psihiatriei?

În cazul VNS, Dr.

Harding a evidențiat două obstacole majore: procedura este invazivă și beneficiile apar după luni de tratament.

Ea avertizează împotriva combinării excesive de intervenții fără un obiectiv clar, analogizând: „Puteți parca camionul de ketamină în fața casei, dar nu vă va rezolva problemele de muncă”.

Privind spre viitor, Dr. Harding a revizuit o predicție anterioară privind standardizarea neuromodulării. Ea crede că inteligența artificială va avea un impact mai mare, ajutând specialiștii cu diagnostice precise și alinierea pacienților la tratamentele existente.

Dr. Goldberg este profesor de psihiatrie clinică la The Icahn School of Medicine, iar Dr. Harding este psihiatru la Yale School of Medicine, oferind o perspectivă echilibrată asupra complexității managementului depresiei severe.