Retatrutide reduce severitatea apneei obstructive în somn

După 80 de săptămâni, la subiecții

Un nou medicament experimental diminuează gravitatea apneei obstructive în somn și greutatea corporală

Un compus experimental numit retatrutide, dezvoltat de compania farmaceutică Eli Lilly, a demonstrat o reducere remarcabilă a gravității apneei obstructive în somn (OAS) precum și a greutății corporale. Aceste efecte au fost confirmate în două încercări clinice de fază 3, efectuate la adulți supraponderali sau obezi, indiferent dacă prezentau sau nu diabet zaharat de tip 2. Descoperirile au fost făcute publice în mod electronic la data de 21 octombrie în revista The New England Journal of Medicine și au fost prezentate în cadrul celui de-al 28-lea Congres al Societății Europene de Cercetare a Somnului.

Retatrutide funcționează prin acțiunea asupra receptorilor a trei hormoni esențiali pentru reglarea metabolismului: GIP, GLP-1 și glucagonul. Administrarea se face prin injecție subcutanată, o singură dată pe săptămână. Două studii randomizate, cu dublu orb și controlate prin placebo — denumite TRIUMPH-1-OSA și TRIUMPH-2-OSA — au cuprins adulți cu OAS de severitate moderată până la severă și cu un indice de masă corporală (IMC) egal sau mai mare de 27 kg/m². Încercarea TRIUMPH-1-OSA a inclus 243 subiecți care nu suferau de diabet zaharat de tip 2, în timp ce TRIUMPH-2-OSA a înrolat 448 subiecți afectați de această boală.

Subiecții au fost supuși la tratament cu retatrutide în doze de 4 mg, 9 mg sau 12 mg, sau au primit placebo, în combinație cu sfaturi privind stilul de viață. Măsura principală a fost variația indicelui apnee-hipopnee (AHI), care cuantifică numărul de episoade de apnee și hipopnee pe oră de somn. La începutul cercetărilor, majoritatea participanților aveau forme severe ale afecțiunii. Media indicelui AHI era de 58,6 evenimente pe oră în primul studiu și de 55,9 evenimente pe oră în al doilea.

După 80 de săptămâni, la subiecții fără diabet, scăderea medie a indicelui AHI a fost cu 34,3 evenimente pe oră mai mare în grupul care a primit retatrutide 9 mg și cu 31,7 evenimente pe oră mai mare în grupul tratat cu 12 mg, în comparație cu o scădere de doar 9,9 evenimente pe oră în grupul placebo. La subiecții cu diabet zaharat de tip 2, scăderile corespunzătoare au fost de 24,7 și, respectiv, 25,4 evenimente pe oră pentru dozele de 9 mg și 12 mg, comparativ cu 10,3 evenimente pe oră în grupul placebo. Diferențele față de placebo au fost statistic semnificative în ambele studii. Chiar și doza de 4 mg a produs scăderi semnificative ale indicelui AHI în raport cu placebo.

Un alt aspect crucial a fost creșterea procentului de pacienți care au atins remisia apneei obstructive în somn sau o formă ușoară a afecțiunii, fără somnolență diurnă excesivă. Printre subiecții fără diabet care au primit retatrutide 9 mg, 51,6% au îndeplinit aceste criterii după 80 de săptămâni, față de 12,5% din cei care au primit placebo. În grupul cu diabet zaharat de tip 2, procentul a fost de 39,5% pentru retatrutide, comparativ cu 12,6% pentru placebo. Remisia a fost definită printr-un indice AHI sub 5 evenimente pe oră, iar forma ușoară a afecțiunii printr-o valoare între 5 și 14 evenimente pe oră, fără somnolență diurnă excesivă.

În ceea ce privește rezultatele raportate de pacienți

Tratamentul a fost asociat și cu scăderi majore ale greutății corporale. La subiecții fără diabet, scăderea medie în greutate după 80 de săptămâni a fost de 22,2% în grupul care a primit retatrutide 9 mg și de 20,6% în grupul tratat cu 12 mg. În grupul placebo, scăderea medie a fost de doar 4,8%. La pacienții cu diabet zaharat de tip 2, scăderea ponderală medie a fost de 17,9% pentru doza de 9 mg și de 18,5% pentru doza de 12 mg, comparativ cu 5,6% în grupul placebo. Aceste date susțin rolul pierderii ponderale în diminuirea gravității apneei obstructive în somn la persoanele cu suprapondere sau obezitate.

Retatrutide a redus semnificativ și povara hipoxică specifică apneei obstructive în somn, un indicator care reflectă frecvența, durata și intensitatea scăderilor nivelului de oxigen din sânge legate de evenimentele respiratorii nocturne. Scăderea acestui indicator a fost de aproximativ 63%-75% în cele două studii, în comparație cu 26%-30% în grupurile placebo. O povară hipoxică mai mare a fost asociată în cercetările anterioare cu un risc crescut de evenimente cardiovasculare și de mortalitate. Totuși, nu se știe încă dacă scăderea observată în studiile cu retatrutide se traduce printr-o reducere a riscului cardiovascular pe termen lung.

În ceea ce privește rezultatele raportate de pacienți, îmbunătățirea afectării funcționării zilnice legate de problemele de somn a fost statistic semnificativă printre subiecții cu diabet zaharat de tip 2. Același beneficiu nu a fost demonstrat statistic semnificativ la subiecții fără diabet.

Profilul de siguranță al retatrutidei a fost, în general, similar cu cel raportat în studiile anterioare ale medicamentului. Cele mai frecvente reacții adverse au fost cele gastrointestinale, în special diareea, greața și constipația. Acestea au fost, în general, de intensitate ușoară până la moderată. Evenimente adverse grave au fost raportate la aproximativ 8% dintre subiecții din grupurile tratate cu retatrutide în fiecare studiu, comparativ cu 10% dintre cei care au primit placebo. A fost înregistrat și un caz de pancreatită confirmat prin evaluare independentă.

Rezultatele extind dovezile privind utilizarea medicamentelor care acționează asupra sistemului incretinic în tratamentul obezității asociate cu apnee obstructivă în somn. Studiile anterioare SURMOUNT-OSA au arătat că tirzepatida, un agonist al receptorilor GIP și GLP-1, poate reduce gravitatea apneei și greutatea corporală la adulții cu obezitate și apnee obstructivă în somn, fără diabet zaharat de tip 2. Potrivit specialiștilor citați în analiza rezultatelor, noile date întăresc importanța scăderii ponderale ca strategie terapeutică pentru această categorie de pacienți. Totuși, în absența unor studii comparative directe, nu se poate stabili dacă retatrutide oferă avantaje față de tirzepatidă în reducerea gravității apneei.

Scăderea semnificativă în greutate nu înseamnă însă că apneea obstructivă în somn a dispărut complet. Specialiștii subliniază importanța reevaluării pacienților după o scădere ponderală substanțială, inclusiv prin repetarea testării somnului, pentru identificarea eventualelor forme reziduale ale afecțiunii. Întreruperea terapiei cu presiune pozitivă continuă în căile aeriene (CPAP) nu ar trebui decisă exclusiv pe baza scăderii în greutate sau a ameliorării simptomelor. Necesitatea continuării tratamentului trebuie reevaluată medical, pe baza simptomelor și a rezultatelor unei noi investigații a somnului.

Rezultatele celor două studii de fază 3 indică faptul că retatrutide poate reduce la adulții cu suprapondere sau obezitate, inclusiv la cei cu diabet zaharat de tip 2. Beneficiile observate după 80 de săptămâni includ reducerea episoadelor respiratorii nocturne, diminuarea hipoxiei și creșterea procentului de pacienți care ajung la remisia afecțiunii sau la forme ușoare, fără somnolență diurnă excesivă. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a determina efectele pe termen lung asupra sănătății cardiovasculare, pentru a identifica pacienții care răspund cel mai bine la tratament și pentru a clarifica locul retatrutidei în raport cu terapiile existente. Retatrutide rămâne un medicament experimental, iar rezultatele acestor studii nu trebuie interpretate ca o recomandare de întrerupere a tratamentelor standard pentru apneea obstructivă în somn.