Rujeola la Dhaka: Cinci luni de criză, spitalele pline de copii

Cum a reușit rujeola să atingă 50.000 de cazuri în doar cinci luni?

Dhaka, Bangladesh — La cinci luni de la declanșarea unei epidemii masive de rujeolă, secția de pediatrie de la Spitalul Shishu din Dhaka rămâne aglomerată. Situația persistă, șocând națiunea prin amploare și durată.

Oficialii de sănătate continuă lupta cu valul de infecții care se extinde în toată țara.

Epidemia a izbucnit la începutul anului 2026, luând multe comunități prin surprindere. Până în luna mai, rapoartele indicau o creștere severă a cazurilor.

Boala s-a răspândit rapid atât în zonele urbane, cât și în cele rurale. Spitalele au avut dificultăți în gestionarea influxului de copii bolnavi, tensiunea asupra resurselor medicale devenind evidentă imediat.

Bangladesh a înregistrat peste 50.000 de cazuri confirmate sau suspecte de rujeolă în acest an.

Bilanțul victimelor rămâne ridicat, generând îngrijorare majoră în rândul familiilor. Virusul vizează în principal copiii mici care nu au imunitate. Golurile de vaccinare au contribuit la transmiterea rapidă a bolii, iar personalul medical a întâmpinat dificultăți în a ajunge în satele izolate.

De ce epidemia de rujeolă din Bangladesh nu se oprește?

Șocul inițial al epidemiei a dispărut din titlurile principale, dar realitatea de pe teren nu s-a schimbat. Medicii raportează că admiteri noi ajung zilnic. Coridoarele spitalului sunt pline de părinți anxioși care așteaptă un loc. Personalul medical lucrează ture lungi pentru a ține pasul cu cererea. Persistența epidemiei evidențiază slăbiciunile sistemice ale infrastructurii de sănătate publică.

Mai mulți factori explică de ce epidemia s-a prelungit pe parcursul mai multor luni. În primul rând, acoperirea prin vaccinare în anumite districte a rămas scăzută înainte de valul de cazuri. În al doilea rând, densitatea populației în orașe precum Dhaka a facilitat răspândirea rapidă. În al treilea rând, schimbările sezoniere ar fi putut influența modelele de transmitere a virusului. Campaniile de conștientizare publică au avut dificultăți în a ajunge la fiecare gospodărie, iar dezinformarea despre vaccin a încetinit adoptarea acestuia în unele comunități.

Autoritățile de sănătate au lansat echipe de Clinici mobile au fost dislocate în regiunile insuficient deservite, iar campanii gratuite de vaccinare au fost organizate în școli și piețe. Deși eforturile au fost intense, curba infecțiilor s-a aplanat, nu s-a rupt. Experții sugerează că pragurile de imunitate de grup nu au fost încă atinse, virusul continuând să găzească gazde vulnerabile în grupurile nevaccinate.

Întrebările frecvente privind impactul epidemiei se concentrează pe cifrele actuale: peste 50.000 de persoane afectate, cu numărul total de decese rămânând un indicator critic pentru severitate. Aceste figuri reprezintă o parte semnificativă din populația pediatrică.

Valul major de cazuri a fost identificat la începutul anului 2026, cu rapoarte despre spitalizări crescute apărând în primul trimestru; până în mai, amploarea crizei a fost documentată pe scară largă.

În prezent, spitalele majore, inclusiv Spitalul Shishu, funcționează la capacitate maximă, secțiile operând dincolo de limitele normale, iar pacienții noi sunt adesea trimiși în zone de depășire sau refuzați.