Slăbită 50 de kilograme cu Mounjaro, femeia a descoperit un diagnostic greșit

De ce persistă simptomele în ciuda schimbării corporale?

Diagnosticul inițial de sindrom ovarian polichistic (PMOS) s-a dovedit a fi o ipoteză eronată pentru o femeie din Scoția, care, după ce a scăzut cu aproape 50 de kilograme sub efectul tratamentului cu Mounjaro, a constatat că suferințele sale ginecologice persistă nealterate. Caitlin Sorby, în vâsta de 31 de ani, locuiește în Glasgow și a trecut printr-o transformare fizică spectaculoasă, însă durerile pelvine intense și hemoragiile menstruale abundente au continuat să o afecteze, ceea ce a determinat echipele medicale să reexamineze istoricul său clinic.

Conform informațiilor furnizate de publicația The Sun, specialiștii iau acum în calcul posibilitatea ca afecțiunea sa reală să fie endometrioza, o condiție cronică care explică mai bine simptomatologia persistentă, decât diagnosticul de PMOS stabilit anterior.

Evenimentele care au condus la această reevaluare medicală au pornit încă din anul 2024. În luna iulie a acelui an, Caitlin a primit diagnosticul de PMOS, o consecință directă a faptului că ciclurile menstruale nu și-au reluat ritmul normal după întreruperea, în septembrie 2023, a unei terapii hormonale injectabile.

Rezultatele analizelor de laborator realizate la acea vreme au evidențiat, de asemenea, niveluri crescute ale testosteronului în sânge.

La momentul respectiv, greutatea corporală a pacientei depășea 105 kilograme, având o înălțime de aproximativ 1,57 metri, o combinație care îi genera o dificultate considerabilă în menținerea unui stil de viață activ.

Femeia își amintește că a încercat numeroase strategii de reducere a greutății de-a lungul anilor, inclusiv consumul de băuturi proteice specializate în perioada studenției și participarea la programe organizate de slăbire, dar cântarul refuză să se deplaseze spre cifre dorite, deși respecta strict regulile impuse.

După stabilirea diagnosticului de PMOS, medicii au recomandat-o pentru un program structurat de management al greutății. În noiembrie 2024, Caitlin a început să frecventeze sesiunile Weight Watchers, însă progresul a fost instabil și nesatisfăcător. Schimbarea majoră a intervenit în martie 2025, când a optat pentru utilizarea Mounjaro, achiziționat prin intermediul unei farmacii locale, într-un regim privat. Costul lunar al acestui tratament a reprezentat o investiție semnificativă, de aproximativ 300 de lire sterline. Efectele au fost vizibile rapid: pierderea în greutate a devenit constantă, cu o scădere medie de jumătate de kilogram în fiecare săptămână.

Deși primele zile de administrare a injecțiilor au fost marcate de senzații de greață, aceste efecte adverse initiale au dispărut pe măsură ce organismul s-a adaptat.

În paralel cu terapia medicamentoasă, Caitlin a adoptat obiceiuri noi de activitate fizică, începând să practice exerciții la sala de sport și să pedaleze cu bicicleta alături de tatăl său. Această abordare combinată a adus rezultate concrete: până la finalul anului 2025, greutatea sa se stabiliza la circa 57 de kilograme, iar în prezent, masa corporală se situează la aproximativ 56 de kilograme.

Astfel, bilanțul total al pierderii în greutate atinge cifra impresionantă de aproape 50 de kilograme. Deși menstruațiile au început să revină treptat în parametri normali, alți factori deranjanti au rămas neschimbați. Pacienta continuă să experimenteze dureri pelvine acute și episoade de sângerare menstruală abundentă și neregulată.

Slăbitul nu a ajutat deloc în această privință?

Ea a încercat administrarea naproxenului, un antiinflamator, dar remedia nu a reușit să atenueze suficient suferința. Am luat naproxen și nimic nu îmi calmează durerile, chiar am crezut că lucrurile se vor îmbunătăți. Întotdeauna am avut menstruații neregulate și abundente.

Slăbitul nu m-a ajutat prea mult deloc în această privință, a explicat Caitlin, subliniind că reducerea masei corporale nu a corelat cu ameliorarea problemelor ginecologice.

Persistența acestor simptome, în ciuda modificării drastice a compoziției corpului, a forțat o reanaliză profundă a cazului medical. În urma acestei evaluări, echipa medicală a sugerat că endometrioza ar putea fi cauza principală a disconfortului, înlocuind astfel ipoteza anterioară legată de PMOS. Este crucial de menționat că, în contextul actual al informațiilor publice, endometrioza rămâne un diagnostic probabil, nu unul confirmat definitiv prin biopsie sau alte investigații finale.

Această afecțiune se caracterizează prin prezența țesutului similar endometrului în afara cavitații uterine, ceea ce generează un spectru larg de simptome, inclusiv dureri menstruale intense, disconfort pelvin cronic, hemoragii copioase, durere în timpul sau după actul sexual și oboseală severă.

Situația lui Caitlin ilustrează clar provocările diagnostice asociate endometriozei, o boală care adesea este ratată sau confundată cu alte afecțiuni hormonale.

Cazul acestei femei din Glasgow pune în evidență o lacună semnificativă în sistemul de sănătate, așa cum susține ea însăși: „Nu există suficientă îngrijire și cercetare în domeniul sănătății femeilor”. Experiența sa personală arată că, chiar și după o intervenție agresivă asupra greutății corporale prin mijloace farmaceutice moderne, complexitatea ginecologiei necesită o abordare mai nuanțată.

Faptul că durerile au rezistat unei pierderi de 50 de kilograme sugerează că mecanismele inflamatorii sau structurale ale endometriozei nu sunt influențate direct de indicele de masă corporală.

Istorica medicală a pacientei, care include valori ridicate de testosteron și dificultăți anterioare de slăbire, a fost interpretată inițial ca semne ale PMOS, dar evoluția clinică sub Mounjaro a demonstrat că acest diagnostic nu acoperea întreaga realitate a suferinței sale.

Acum, atenția se concentrează asupra confirmării sau infirmării prezenței endometriozei, o condiție care, dacă va fi stabilită, va schimba radical perspectiva terapeutică și de gestionare a simptomelor pentru Caitlin Sorby.