Un medicament pentru diabet ar putea reduce riscul de infarct și AVC

Experimente la șoareci cu vase afectate!

Un tratament utilizat în prezent pentru diabetul de tip 2 ar putea juca, de asemenea, un rol important în protejarea sistemului cardiovascular. Cercetătorii au descoperit că sotagliflozina, o substanță activă administrată anumitor pacienți, poate influența formarea cheagurilor de sânge.

Ei sunt responsabili pentru numeroase cazuri de atac de cord și accident vascular cerebral. Rezultatele cercetării oferă noi informații despre modul în care acest medicament funcționează în organism. Efectele observate nu se limitează la controlul glicemic.

Substanța pare să influențeze, de asemenea, activitatea trombocitelor, celulelor din sânge implicate în coagulare. Studiul a fost realizat de o echipă de specialiști din Michigan Medicine, parte a Universității din Michigan. Rezultatele au fost publicate în revista Clinical Investigation.

Una dintre cele mai importante observații ale cercetătorilor se referă la capacitatea medicamentului de a limita apariția cheagurilor de sânge.

În experimente efectuate la șoareci cu vase de sânge afectate, sotagliflozina a redus formarea acestora cu aproximativ 60%. În comparație, empagliflozina, un alt medicament folosit în tratamentul diabetului zaharat, avea un efect mult mai mic.

Reducerea observată în cazul său a fost de aproximativ 5-10%. Oamenii de știință au descoperit, de asemenea, că sotagliflozina reduce activitatea excesivă a trombocitelor. Aceste celule joacă un rol esențial în oprirea sângerării.

Acestea se acumulează în zona unui vas de sânge deteriorat și contribuie la formarea unui cheag. Probleme apar atunci când acest mecanism este supraactivat. Se pot forma obstrucții în interiorul arterelor și pot bloca circulația sângelui.

Dacă o astfel de blocare afectează arterele care furnizează inima, se poate produce un atac de cord. Dacă circulația către creier este întreruptă, consecința poate fi un accident vascular cerebral. Sotagliflozinul este cunoscut și sub denumirea comercială Inpefa.

Sotagliflozina inhibă transportul glucozei?

Aparține clasei de medicamente care inhibă proteinele implicate în transportul glucozei în organism. Diferența de alte tratamente din aceeași categorie este modul în care funcționează.

Medicamente precum empagliflozina (Jardiance) și dapagliflozina (Forxiga) blochează în principal proteina SGLT2. Acesta joacă un rol important în procesul prin care rinichii reabsorbe glucoza. Sotagliflozina, însă, acționează asupra a două proteine: SGLT1 și SGLT2.

Proteina SGLT1 se găsește și în alte țesuturi ale organismului, nu numai în rinichi. Cercetătorii cred că această particularitate ar putea explica efectele suplimentare observate asupra sistemului cardiovascular. Studiile clinice au arătat deja că medicamentele din această categorie pot aduce beneficii inimii.

În cazul sotagliflozinului, oamenii de știință au vrut să afle dacă acțiunea asupra ambelor proteine oferă o protecție suplimentară, potrivit scitechdaily. com. Michael A.

Holinstat, unul dintre coordonatorii cercetării și profesor la Facultatea de Medicină a Universității din Michigan, a explicat că un tratament care influențează atât diabetul, cât și riscurile cardiovasculare ar putea fi de o importanță deosebită pentru pacienți. Pentru a înțelege mai bine efectele substanței, cercetătorii au analizat probe de sânge de la voluntari sănătoși și de la persoane diagnosticate cu diabet zaharat de tip 2.

Efectele sotagliflozinului au fost comparate cu cele ale empagliflozinului. Rezultatele au indicat că primul medicament reduce semnificativ activarea trombocitelor și tendința lor de a se aglomera. În cazul empagliflozinului, efectul a fost mult mai mic sau chiar absent.

Această observație este importantă deoarece agregația excesivă a trombocitelor poate promova dezvoltarea de cheaguri periculoase.

Eugene Chen, medic și profesor de medicină cardiovasculară la Universitatea din Michigan, a explicat că blocarea exclusivă a proteinei SGLT2 nu pare să fie suficientă pentru a produce același efect asupra trombocitelor.

Prin urmare, sotagliflozina poate avea un mecanism de acțiune mai complex decât se credea inițial. O altă etapă a studiului a căutat să determine dacă blocajul SGLT1 este suficient pentru a explica reducerea formării cheagurilor. Pentru a face acest lucru, oamenii de știință au eliminat genetic această proteină din placulele de șoareci. Modificarea a dus la o reducere cu aproximativ 40% a formării cheagurilor. Cu toate acestea, efectul nu a fost la fel de puternic ca observat după administrare.