Zahărul ascuns în carnea roșie crește riscul de diabet cu 63%

Pentru a investiga această ipoteză, o echipă de cercetători din România și Franța, coordonată

Zahărul ascuns în carnea roșie crește riscul de diabet cu 63% – ce a descoperit cercetarea

Un nou studiu scientific a evidențiat prezența unei moleculă glucidică neobișnuită în carnea roșie, asociată cu o creștere semnificativă a probabilității de a dezvolta diabet de tip 2. Această substanță, cunoscută sub denumirea de acid N-glicolilneuraminic (Neu5 Gc), nu este producă de organismul uman din cauza unei modificări genetice intervenite în evoluție, iar prezența ei în alimentație poate declanșa reacții imunitare care, la termen lung, contribuie la deteriorarea sănătății metabolică. Cercetările, conduse pe o masă mare de participanți și prezentate la un eveniment de renume în domeniu, au dus la concluzii importante, deși cu unele limite metodologice care trebuie luate în considerare.

Molecula în cauză face parte din familia acidelor sialice, compuși glucidici naturali prezenți în țesuturile majorității mamiferelor. La om, datorită unei pierderi evolutive a capacității de sinteză, Neu5 Gc nu mai poate fi produs endogen. Totuși, atunci când este introdus prin hrana – mai ales prin consumul de carne de vită, miel sau alte tipuri de carne roșie – o parte din această substanță poate fi吸absorbă și integrată în cellularele țesuturilor umane. Aici intervenă sistemul imunitar, care, recunoscând molecula ca entitate strană, poate genera anticorpi specifici. Această reacție imunitară, deși nu este necesar visibly symptomatologică, poate menține un stadiu de inflamație cronica de intensitate ușoară, care, pe termen lung, este cunoscută ca factor de predispoziție pentru tulburări metabolice, inclusiv rezistența la insulină și diabetul de tip 2.

Pentru a investiga această ipoteză, o echipă de cercetători din România și Franța, coordonată de dr. Leopold Fezeu de la Universitatea Sorbonne Paris Nord, a analizat datele proveniente din studiul nutrițional francez NutriNet-Santé. În cercetare au fost inclusi 89.953 de adulți, cu o vârstă medie de 42 de ani și o predominanță feminină, deoarece aproximativ 79% din participanți erau femei. La momentul includerii în studiu, niciunul dintre ei nu avea diagnostic de diabet de tip 2 sau de cancer, asigurând o bază sănătoasă pentru observarea evolutiei sănătății pe termen lung. Participanții au fost urmăriți într-o perioadă medie de 7,2 ani, interval în care au fost înregistrate 966 de cazuri noi de diabet de tip 2, date care au permis evaluarea legăturii dintre expunerea la Neu5 Gc și apariția bolii.

Deși mecanismul exact prin care Neu5 Gc ar putea influența metabolisma nu este încă integral elucidat

Pentru a estima consumul de Neu5 Gc, cercetătorii au combinat informațiile din jurnalele alimentare ale participanților cu o bază de date specializată care conțea valori referitoare la concentrația acestei moleculă în diferite grupuri de alimente. După analiză, au identificat o asociere clară între nivelul consumului de Neu5 Gc provenit din carne roșie și riscul de a dezvolta diabet de tip 2. Cei care făceau parte din grupul cu cel mai mare consum au prezentat un risc relativ cu 63% mai mare comparativ cu cei din grupul cu consumul cel mai redus. În cazul celui de-al doilea grup ca consum, crescerea riscului a fost estimată la 41% peste valoarea de referință. Această tendință a rămas statistica semnificativă chiar și după ajustarea pentru variabile confondătoare precum vârsta, sexul, nivelul de activitate fizică, calitatea globală a alimentației, statusul de fumător și prezența unor boli cronice anterioare.

Totuși, cercetătorii au evidențiat și unele nuante metodologice esențiale. Când au introdus în modelul statistic indicatul de masă corporală (IMC) ca factor suplimentar, observația că legătura dintre Neu5 Gc și diabet a scăzut în intensitate, deși a rămas detectabilă. Mai important încă, atunci când au ajustat rezultatele și pentru cantitatea totală de carne roșie consumată – nu doar pentru Neu5 Gc în sine – asociatia dintre moleculă și diabet nu a mai fost statistica semnificativă. Această observație sugerează posibilitatea ca efectul observat să nu fie datorat exclusiv Neu5 Gc, ci poate fi mediat de alte componente ale carnii roșie sau de modele generale de consum alimentar asociate cu această categorie de alimente. De aceea, deși datele indică o corelație puternică, cercetătorii subliniază că studiul, fiind observațional, nu poate stabili o relație de cauză și efect directă între consumul Neu5 Gc și apariția diabetului de tip 2.

Deși mecanismul exact prin care Neu5 Gc ar putea influența metabolisma nu este încă integral elucidat, o ipoteză de lucru se centrează pe rolul inflamației cronice de intensitate redusă. Conform acestei perspective, când Neu5 Gc este incorporată în țesuturile organismului, sistemul imunitar o poate interpreta ca un antigen stran, déclanșând o producere moderată de anticorpi. Această activitate imunitară persistentă, deși nu suficientă pentru a provoca o reacție inflamatorie acută și ușor de observat, poate susține un stadiu de activitate inflamatorie de fundal, care, pe ani, afectează funcția insulinică și contribuie la dezvoltarea rezistenței la insulină – un pas cheie în patogeneza diabetului de tip 2.

Un aspect interesant al cercetării se referă la comportamentul produselor lactate în raport cu această moleculă. Deși Neu5 Gc este prezentă și în unele produse lactate, în concentrații mai mici decât în carne, studiul nu a identificat o asociere similară între consumul acestor produse și riscul de diabet. Această diferență ar putea fi explicată de diferențe în matricea alimentară, în modul de absorpție sau în interacțiunile cu alte componente nutritive care pot modula efectul imunitar al Neu5 Gc. Totuși, această observație necesită studii suplimentare pentru a fi confirmată și înțeleasă în profunzime.