Care este adevăratul motiv al preferinței pentru o mână?
Un nou studiu realizat de neurologi sugerează că preferința pentru o anumită mână are mult mai mult de a face cu exercițiul și practica pe parcursul vieții decât cu o mână alternativă. Preferința pentru o mână, rezultatul exercițiului sau al geneticii?! Un nou studiu realizat de neurologii de la Universitatea din California, Los Angeles (UCLA) și Universitatea Johns Hopkins din Statele Unite sugerează că utilizarea unui vehicul cu motor mai bine controlat este mai dificilă decât utilizarea unui vehicul cu motor controlat.
Știri de ultimă oră
De ce aceeași boală se manifestă diferit la femei și bărbați: sexul ca factor cheie în simptome și diagnostic
profilaxia trebuie să ia ținta condițiilor sociale, nu doar alegerile personale
Zgomotul roz îmbunătățește curățarea creierului în timpul somnului
Rujeola la Dhaka: Cinci luni de criză, spitalele pline de copiiCu toate acestea, cercetătorii au găsit o metodă ingenioasă de a trece peste dominația existentă: au avut participanți cu aripile, o acțiune pe care aproape nimeni nu a încercat sau exercitat-o înainte.
Raționarea a fost simplă: dacă creierul are o preferință repetată pentru o
Raționarea a fost simplă: dacă creierul are o preferință repetată pentru o anumită parte, atunci ar trebui să scrie cu mâna stângă cu mâna stângă, iar participanții cu mâna dreaptă au fost întrebați să evite diferențele mai strânsă decât cu cea dreaptă.
Deși toate mâinile au început de la același nivel de calitate scăzută, după antrenament, precizia scrierii a îmbunătățit substanțial pentru ambele părți, scrie ScienceAlert. Acest lucru dovedește că abilitățile de scriere ale mâinii noastre dominante provin din ani de practică zilnică, nu dintr-o configurație cerebrală predeterminată.?? Brațul dominant nu mai este capabil doar pentru că un emisfer cerebral controlează mai bine mișcarea, concluzionează Arac.
Această descoperire are implicații semnificative pentru înțelegerea neuroplasticității și a modului în care creierul se adaptează. Sugerează că multe dintre abilitățile pe care le considerăm înnăscute sunt, de fapt, rezultatul unor procese de învățare și consolidare repetate. Prin urmare, potențialul de dezvoltare a unor noi aptitudini, chiar și la vârste înaintate, ar putea fi mult mai mare decât se credea anterior. Studiul deschide noi perspective pentru reabilitarea pacienților cu leziuni cerebrale, demonstrând capacitatea creierului de a compensa și de a reînvăța.
