Munca de acasă afectează sănătatea mai mult decât ne imaginăm

S-a bazat investigaţia pe monitorizarea directă a mișcării?

Publicat pe 21 septembrie 2026, ora 07:00. Puteți urmări canalul Digi24 prin intermediul platformei Google Discover.

Știri de ultimă oră

Ministerul Sănătății reglementează homeopatia, Feng Shui și astrologia medicalăSemințele de in: cum să le folosești pentru a scăpa de constipație și ce trebuie să știiBeneficiile ascunse ale ciupercilor: ce conțin și de ce sunt bune pentru sănătatePiața produselor wellness cu cannabis: ghidul cumpărătorului în Europa

Un studiu recent, publicat în revista „International Journal of Behavioral Nutrition and Physical Activity”, a demonstrat că munca de la distanță modifică semnificativ comportamentul fizic al angajaților. Conform datelor colectate, zilele petrecute acasă, în cadrul programelor hibride, determină o creștere cu aproximativ 44 de minute a timpului petrecut într-o poziție sedentară. Simultan, aceste zile sunt marcate de o scădere de circa 58 de minute a activităților fizice care variază de la intensitate ușoară până la moderată.

Aceste constatări, raportate de sursa StudyFinds, confirmă intuiția a multor salariați care lucrau deja de acasă: reducerea efortului fizic zilnic este subtilă, dar constantă, fiind adesea nedetectată de cei implicați.

Metodologia aplicată în această investigație s-a bazat pe monitorizarea directă a mișcării, evitând astfel erorile asociate cu auto-raportarea subiectivă. Echipa de cercetători a urmărit 97 de angajați ai unei instituții universitare, care își divideau timpul de lucru între sediul central și domiciliu. Fiecare participant a purtat un dispozitiv electronic compact fixat pe coapsă timp de șapte zile consecutive. Acest senzor era capabil să diferențieze automat între starea de repaus pe scaun, poziția verticală, mersul pe jos și mișcările de intensitate ridicată, analizând unghiul și dinamica membrelor inferioare.

Deoarece dispozitivul nu putea identifica independent somnul, voluntarii au notat manual orele la care mergeau la culcare și la care se trezeau dimineața.

Designul experimental a permis o comparație internă, fiecare individ servind drept propriul său control. Astfel, cercetătorii au putut izola efectul specific al înlocuirii biroului cu spațiul de lucru din casă, eliminând variabilele individuale legate de percepția propriei activități.

Rezultatele au dezvăluit un tipar coerent: în zilele de telelucru, timpul dedicat statului jos crește, iar cel petrecut în picioare sau în mișcare ușoară scade. Totodată, volumul de exerciții fizice intense se reduce, în timp ce perioada de odihnă sau de somn înregistrează o creștere marginală, nesemnificativă statistic.

A cerut analiza datelor o abordare statistică specializată?!

Participanții au înregistrat o combinație variată de zile de prezență fizică la birou și zile de lucru la distanță pe parcursul săptămânii de monitorizare. Media a fost de puțin peste două zile de fiecare tip, un eșantion suficient pentru a asigura validitatea statistică a comparărilor. Profilul demografic al grupului era predominant feminin, cu vârstă medie în jurul vârstei de 40 de ani, toți fiind salariați ai unei universități unde modelele de lucru hibride erau deja standardizate.

Analiza datelor a necesitat o abordare statistică specializată, având în vedere că o zi cuprinde întotdeauna 24 de ore, indiferent de distribuția acestora între somn, mișcare și repaus. Cercetătorii au utilizat o metodă care ține cont de natura complementară a acestor activități; prin urmare, o creștere a timpului petrecut într-o categorie implică obligatoriu o reducere în alta.

În loc să se concentreze doar pe minutele totale de exercițiu, analiza a evaluat echilibrul global dintre comportamentele pasive (statul jos, culcatul) și cele active (mersul, efortul fizic).

Diferența cea mai remarcabilă a constat în dezechilibrarea balanței dintre activitate și inactivitate în favoarea celei de-a doua în zilele de telelucru. Într-o zi obișnuită de prezență la birou, datele indicau aproximativ 10,6 ore petrecute pe scaun și 49 de minute dedicate activităților de intensitate ridicată. Pe măsură ce ziua se muta acasă, profilul se schimba: se înregistra un timp mai îndelungat de stat pe scaun, o scădere a mișcării ușoare și a efortului intens, alături de o ușoară extindere a perioadelor de odihnă.

Interesant este faptul că timpul total petrecut stând jos sau în pat nu a prezentat variații majore între cele două scenarii. Elementul critic a fost tranziția de la poziția verticală și mișcarea dinamică către o stare de imobilitate statică. Experții au explicat că acest fenomen este legat de structura naturală a unei zile de birou, unde deplasările între încăperi, ședințele și pauzele regulate fragmentează perioadele lungi de sedentarism.

În contrast, munca de acasă tinde să elimine aceste întreruperi naturale, favorizând sedentarismul continuu.

O analiză suplimentară a relevat că angajații care, în mod obișnuit, foloseau bicicleta sau mersul pe jos pentru a ajunge la locul de muncă au simțit impactul acestei schimbări de rutină într-un mod mai acut și perceptibil.