Fragilitatea ca predictor, independent de genetică
Fragilitatea fizică, pe care mulți o consideră un simplu semn al vârstei, se dovedește a fi un indicator precoce al riscului de demență. Un studiu amplu, care a urmărit peste 1.600 de adulți vârstnici timp de aproximativ 24 de ani, a relevat că persoanele cu o constituție fragilă au primit diagnosticul medical al afecțiunii cognitive cu doi până la trei ani mai devreme decât cele robuste. Într-un anumit subset de participanți, acest interval s-a extins la cinci sau chiar șase ani.
Știri de ultimă oră
Trauma războiului: Cum afectează conflictul armat conexiunile cerebrale și legăturile de familie
Monica Tatoiu renunță la alcool după ce analizele de ficat indică risc de ciroză și slăbește semnificativ
Ce se întâmplă cu adevărat cu zahărul din fructe când le transformi în dulceață
Uleiul de oregano: „arma” naturală pe care mulți o ignoră în lupta cu bacteriileConstatarea remarcabilă este că această corelație a persistat indiferent de prezența sau absența variantei genetice APOE4, factor cunoscut pentru amplificarea probabilității de a dezvolta boala Alzheimer. Lucrarea științifică, condusă de echipa de la Universitatea din Queensland, Australia, a fost publicată în revista Journal of Neurology, Neurosurgery & Psychiatry.
Integrarea în practica clinică
Cercetarea contestă ipoteza conform căreia fragilitatea este exclusiv un rezultat al vârstei înaintate sau al bolilor neurodegenerative avansate.
Cercetătorii sugerează că acest parametru ar putea fi integrat în practica clinică pentru a identifica mai eficient persoanele la care declinul cognitiv se manifestă prematur. Deși nu se afirmă că orice persoană fragilă va dezvolta neapărat demență, studiul evidențiază că, la unii subiecți, creierul putea prezenta modificări structurale minime, însă simptomatologia demenței apărea totuși într-un ritm accelerat.
Optimism și limite ale studiului
Debate rămâne deschis dacă fragilitatea precede alterările cerebrale sau dacă acestea din urmă contribuie la apariția ei. Totuși, un aspect optimist este că starea de fragilitate nu este întotdeauna ireversibilă, antrenamentele de forță putând juca un rol benefic în ameliorarea acesteia.
Studiul recunoaște și anumite limitări metodologice, dar oferă o perspectivă nouă asupra modului în care medicii ar putea urmări acest semnal fizic ca parte a evaluării riscului cognitiv pe termen lung.
