Vitamina D și markerii Alzheimer
Un nou studiu sugerează că nivelurile optime de vitamina D la vârsta mijlocie ar putea fi asociate cu mai puține depozite de proteine implicate în boala Alzheimer. Această descoperire deschide noi perspective în prevenirea temutei afecțiuni neurodegenerative.
Știri de ultimă oră
Uleiul de krill: De ce îl recomandă cardiologii pentru inimă, creier și articulații
Tuse persistentă – semn de alarmă pentru cancerul pulmonar
Ciupercile magice ar putea atenua depresia la consumatorii de alcool, sugerează un studiu
Alzheimer și somnul: Celulele imunitare, noi ținte terapeuticeCercetătorii au observat că persoanele cu niveluri normale de vitamina D aveau mai puține proteine în creier, un marker cheie asociat cu boala Alzheimer. Această legătură a fost studiată pe o perioadă de aproximativ 40 de ani, cu o monitorizare care a durat 16 ani. Este important de menționat că studiul nu demonstrează o relație cauză-efect directă, ci doar o asociere. Pentru a confirma dacă suplimentele de vitamina D pot reduce riscul de demență, sunt necesare studii clinice aprofundate.
Cum influențează vitamina D riscul de Alzheimer
Proteina tau, una dintre proteinele care se acumulează anormal în creierul pacienților cu Alzheimer, este asociată cu distrugerea neuronilor și cu declinul memoriei și al funcțiilor cognitive. Descoperirea legăturii dintre vitamina D și aceste depozite este, prin urmare, semnificativă.
Vitamina D este deja recunoscută pentru rolul său esențial în sănătatea oaselor și în funcționarea sistemului imunitar. Însă, un studiu recent publicat în Neurology Open Access sugerează că această vitamină ar putea avea și un rol crucial în protejarea creierului împotriva modificărilor specifice bolii Alzheimer.
Vitamina D și proteinele cerebrale
Studiul a arătat că persoanele care aveau niveluri normale de vitamina D în jurul vârstei de 40 de ani prezentau, după aproximativ 16 ani, cantități mai mici de proteine tau în creier. Această proteină este unul dintre principalii biomarkeri ai bolii Alzheimer.
Cercetătorii au analizat datele a 793 de participanți din celebrul studiu american Framingham Heart Study. Niciunul dintre aceștia nu suferea de demență la începutul cercetării. La o vârstă medie de 39 de ani, participanților li s-au măsurat nivelurile de vitamina D prin analize de sânge. Aproximativ 16 ani mai târziu, peste 430 dintre ei au efectuat investigații PET (tomografie cu emisie de pozitroni), care permit identificarea acumulării de proteine tau și beta-amiloid în creier. Analiza a relevat că persoanele cu niveluri mai ridicate de vitamina D la începutul studiului aveau, la reevaluare, cantități mai mici de proteine tau, unul dintre biomarkerii caracteristici bolii Alzheimer. Interesant este că nu a fost identificată o legătură similară între nivelurile vitaminei D și acumularea de proteine beta-amiloidiene.
Autorii studiului subliniază că aceasta este una dintre primele cercetări care analizează legătura dintre nivelurile de vitamina D și biomarkerii imagistici ai bolii Alzheimer la persoanele de vârstă mijlocie. „Vitamina D la mijlocul vieții ar putea fi un factor important în protejarea sănătății creierului pe termen lung,” a declarat neurologul Emer McGrath, autorul principal al studiului de la Universitatea din Galway. Specialistul adaugă că această cercetare aduce o nouă perspectivă față de studiile anterioare.
Importanța vârstei
„Deși cercetările precedente au asociat nivelurile scăzute de vitamina D la adulții de peste 70 de ani cu un risc crescut de demență, studiul nostru este printre primele care analizează adulții tineri de vârstă mijlocie, în jurul vârstei de 39 de ani,” a explicat neurologul Emer McGrath.
În lucrarea publicată, autorii menționează că nu au existat studii anterioare care să evalueze relația dintre nivelurile de vitamina D din sânge și markerii imagistici preclinici ai demenței. Cercetătorii consideră că alegerea unei populații mai tinere este esențială pentru prevenție. „Studiul nostru a inclus persoane de vârstă mijlocie, o perioadă în care există o oportunitate mai mare de a reduce factorii de risc,” au subliniat aceștia.
Poate vitamina D preveni Alzheimerul?
Autorii accentuează că rezultatele nu demonstrează o relație cauză-efect. „Aceste rezultate sunt foarte interesante, dar ele arată doar o asociere între vitamina D și primele semne de demență observate în creier,” explică autorii studiului. Emer McGrath afirmă că sunt necesare cercetări suplimentare.
„Va fi nevoie de studii suplimentare, inclusiv studii clinice, pentru a determina dacă suplimentele de vitamina D pot preveni demența,” a conchis Emer McGrath. Prin urmare, studiul nu demonstrează că administrarea vitaminei D reduce riscul de Alzheimer, ci deschide calea pentru investigații viitoare.
