De ce amânăm controlul urologic?
Mulți bărbați amână vizita la specialist și ascund disconfortul legat de glanda prostatică. Dr.
Știri de ultimă oră
Rezidențiat 2026: Cine sunt campionii examenului de anul acesta?
Somnul deficitar ne remodelează creierul: Ce spun noile cercetări?
Lovitură pentru Summit Therapeutics: FDA respinge tratamentul inovator pentru cancerul pulmonar
Brazilia raportează primul deces cauzat de mpox în 2026Alexandru Nechifor detaliază riscurile reale și testele esențiale pentru detectarea timpurie a afecțiunilor. Simptome precum necesitatea de a urina des noaptea sau slăbirea jetului urinar sunt semnale care cer atenție. Trebuie subliniat că măriria benignă a prostatei (adenomul) este o condiție distinctă de procesul malign.
De asemenea, nivelul PSA poate fi ridicat din cauza inflamațiilor sau a măririi benigne, nu doar din cauza cancerului. Procesul de diagnosticare cuprinde interviul clinic, analiza sângelui pentru PSA și ecografia care măsoară cantitatea de urină rămasă în vezică după golire.
Disconfortul legat de funcția urinară este adesea atribuit greșit efectelor normale ale vârstei.
Acest lucru face ca mulți bărbați să amână consultul urologic timp de ani. Trezirile nocturne repetate, fluxul urinar slab sau senzația de golire incompletă pot părea nevinovate, dar ascund adesea o patologie care necesită evaluare profesională.
Într-o postare pe rețelele sociale, medicul atrage atenția asupra refuzunii bărbaților de a se prezenta la medic pentru problemele prostatei și detaliază pașii unei evaluări corecte.
El subliniază rolul critic al analizelor și a imaginilor medicale în identificarea schimbărilor la nivelul glandei și în stabilirea unui diagnostic precis.
Motivația pentru amânarea controlului este adesea o combinație de rușine, teamă și o credință greșită că simptomele sunt o parte inevitabilă a îmbătrânirii.
Bărbații păstrează acest secret până la mormânt.
Hai să fim onesti: pentru mulți bărbați, a merge la medic este văzut ca o slăbiciune. Și când e vorba de zona pelvină sau de„ probleme cu prostata ”, tăcerea devine o armă fatală.
În cabinet, aud mereu aceleași scuze: Domnule doctor, mă ridic noaptea de două-trei ori să urinez, dar na, îmbătrânesc sau Lăsați, că nu e grav, n-am eu timp de controale de astea , povestește dr.
Alexandru Nechifor. Asocierea automată a simptomelor cu vârsta împiedică diagnosticarea corectă a hiperplaziei benigne de prostată sau a altor cauze.
Evaluarea prostatei se bazează doar pe intuiție?
Trebuie făcută o distincție clară între adenomul de prostată și cancerul de prostată.
Hiperplazia benignă de prostată (HBP) reprezintă o mărire ne-malignă a volumului glandei. Pe măsură ce prostatea crește, ea poate comprima canalul urinar și poate îngreuna eliminarea urinei.
În realitate, sub masca inofensivă a unei simple HBP (Hiperplazie Benignă de Prostată / adenom de prostată), adică mărirea în volum a glandei odată cu vârsta, care blochează treptat fluxul urinar, se ascunde o bombă cu ceas: cancerul de prostată, una dintre cele mai tăcute și ucigătoare afecțiuni oncologice la bărbați.
Descoperit la timp, însă, este 100% sub control, explică mai departe specialistul. Deși cancerul prostatic poate evolua fără simptome vizibile în stadiile timpurii, evaluarea corectă a riscului și discuția cu medicul despre testele potrivite sunt esențiale. Simptomele urinare, luate izolat, nu sunt suficiente pentru a confirma sau a exclude un diagnostic de cancer.
Procesul de evaluare a prostatei nu se bazează pe intuiție sau pe interpretarea izolată a simptomelor. Medicul descrie trei pași cheie în examinarea pacientului.
Nu ne bazăm pe ghiceli și nu așteptăm să ajungem la o sondă urinară de urgență. Un screening complet al prostatei înseamnă o evaluare clară pe care o parcurgem pas cu pas în cabinet: 1. Evaluarea clinică și istoricul (Anamneza): Verificăm scorul simptomelor (cât de slab este jetul, de câte ori te trezești noaptea – nicturie) și istoricul familial. 2.
Analiza de sânge (PSA - Antigen Specific Prostatic): Un simplu test care măsoară o proteină a prostatei.
Valoarea lui ne arată un semnal de alarmă care nu înseamnă automat cancer (poate crește și în HBP sau inflamații), dar care cere atenție imediată. 3.
Ecografia pelvină/abdominală: Măsoară volumul exact al prostatei și arată câtă urină rămâne în vezică (reziduul post-micțional), oferind o imagine clară a modificărilor structurale, subliniază dr. Alexandru Nechifor. Rezultatele testului PSA trebuie interpretate de medic în contextul vârstei, a simptomelor și a celorlalte investigații, deoarece o valoare crescută poate fi cauzată de adenom sau de inflamații.
Ecografia oferă informații despre dimensiunea prostatei și despre cantitatea de urină rămasă în vezică, ajutând medicul să evalueze problemele de golire. În funcție de rezultate și de profilul de risc individual, pot fi necesare investigații suplimentare.
Reticența bărbaților față de controalele urologice poate transforma o problemă medicală într-o situație descoperită abia când simptomele se agravează.
„(Și un mic secret, doamnelor: dacă bărbatul din viața voastră tot amână controlul din orgoliu, o programare făcută pe furiș de voi și un” hai că merg și eu la controlul meu „rămân de multe ori singura metodă prin care îi salvați de la riscuri majore.)”, sugerează medicul.
Disconfortul urinar nu trebuie considerat automat o consecință normală a îmbătrânirii. O consultație medicală poate clarifica dacă este vorba despre hiperplazie benignă de prostată, inflamație sau o altă afecțiune care necesită investigații aprofundate.