Cum putem preveni transformarea copilăriei într-un spațiu de stres?
La începutul lunii mai, am participat la Conferința Națională privind asistența psihologică a copiilor, adolescenților și a familiilor și unul dintre atelierele care m-au făcut să mă gândesc profund a fost cel sponsorizat de psihoterapeuta Diana Stankuluanu și Dr. Gabriela Marc, profesor asociat.
Știri de ultimă oră
Dragostea sănătoasă faţă de abuzul emoţional: identificarea semnelor
Construirea creierului: descoperirea secretelor organizării celulelor
Diferențele în greutate la naștere Prezic inteligența la gemeni
Noile instrumente CRISPR îmbunătățesc precizia de editare a embrionului și ridică problemele eticeDiscuția despre vulnerabilitatea copiilor la abuz, despre lipsa educației emoționale și sexuale în școli și grădinițe, și despre cât de mult încă folosim educația cu încurajare sexuală m-a determinat să scriu acest articol.
Adolescenții doresc să înțeleagă relațiile, atașamentul, limitele, presiunea socială, identitatea, pornografia, consimțământul, respingerea, dragostea și modul în care funcționează apropierea. Și întrebarea cea mai frecventă este:?? ceva este atât de rău, toată lumea face greșit???.
Unde caută adolescenții și care sunt riscurile care pot apărea.
Cine sunt cei care abuzează cel mai frecvent copiii?
Totuși, de multe ori se transformă într-un spațiu de stres, într-un fragment, când vine o conversație adultă, o conversație dificilă sau o conversație pornografică, atunci când este dificilă, de a evita, de a evita, dar de a nu vorbi despre o conversație, o conversație sau despre un altul, un timp, un timp, un timp de a unui adult.
De fapt, numeroase studii arată că abuzul este frecvent comis de persoane apropiate de copil: rude, prieteni de familie, vecini, profesori sau alte persoane de încredere. Un raport al Save the Children România arată că fenomenul abuzului sexual asupra minoriilor este profund supra-reportat și că relația strânsă dintre agresor și victimă face mult mai dificilă recunoașterea și raportarea.
Aceasta este unul dintre cele mai importante obiecte ale educației sexuale precoce: copilul trebuie să știe că există zone intime ale corpului care nu ar trebui expuse altor persoane și că există probleme de disconfort, chiar dacă adultul poate simți abuz sexual.
Datele europene și românești arată că 22,5% dintre adolescenții români au primul contact sexual înainte de vârsta de 15 ani. În plus, România continuă să aibă una dintre cele mai mari rate de mame minore din Uniunea Europeană.