Neu5 Gc din lactate se comportă diferit!
Consumul obișnuit de carne roșie, în special a celor de vită și miel, ar putea crește cu 63% probabilitatea dezvoltării diabetului de tip 2, conform unor date preliminare. Această legătură este atribuită prezenței unei molecule specifice de zahăr, cunoscută sub numele de Neu5 Gc, care pare să joace un rol central în acest risc crescut.
Știri de ultimă oră
osul ascuns care ține corpul în echilibru
Vârstă biologică a creierului prezice recuperarea vorbirii după stroke
Insomnia crește riscul de AVC cu 26%
Vederea pădurii și cântecul păsărilor au beneficii distincte pentru sănătateCercetările recente indică faptul că persoanele care au raportat cele mai mari niveluri de ingestie a acestui compus din sursele animale au prezentat un risc relativ cu 63% mai ridicat de a dezvolta boala, față de indivizii cu cel mai mic aport.
Deși mecanismul exact nu este încă pe deplin elucidat, specialiștii susțin că inflamația cronică ar putea fi una dintre explicațiile posibile pentru această corelație.
Totuși, este esențial de reținut că studiul în cauză este de natură observațională și preliminară, ceea ce înseamnă că nu stabilește o relație de cauzalitate directă între consumul de Neu5 Gc sau al cărnii roșii și apariția diabetului de tip 2.
Un compus glicozidic despre care publicul larg are cunoștințe limitate a captat recent interesul semnificativ al comunității științifice din domeniul endocrinologiei. Este vorba despre N-glicolilneuraminic acid (Neu5 Gc), o moleculă care se găsește predominant în țesuturile animalelor, în special în carnea roșie. Rezultatele inițiale ale unui vast studiu observațional au evidențiat diferențele de risc în funcție de nivelurile de consum, comparând grupurile cu aport maxim cu cele cu aport minim.
Aceste descoperiri au fost prezentate în cadrul reuniunii anuale a Asociației Europene pentru Studiul Diabetului (EASD), eveniment care a avut loc la Milano, între 28 septembrie și 2 octombrie 2026.
De ce Neu5 Gc atrage atenția specială a cercetătorilor? Majoritatea mamiferelor produc în mod natural această moleculă, însă specia umană a pierdut această capacitate din cauza unei mutații genetice vechi care a afectat gena CMAH.
Deși corpul nostru nu mai sintetizează Neu5 Gc intern, îl putem primi extern prin alimentație. Prezența sa este semnificativă în carnea roșie, cu accent pe vită și miel, dar se detectează și în cantități mai reduse în produsele lactate. Odată ingerată, molecula poate fi absorbită de intestin și integrată în țesuturile umane.
Din moment ce sistemul imunitar uman nu recunoaște această structură ca fiind proprie, o poate identifica ca pe un antigen străin, declanșând producerea de anticorpi. Acest fenomen a fost corelat anterior cu o stare de activare imunitară cronică, cunoscută sub termenul de xenosialită. Cercetătorii au explorat posibilitatea ca aceeași cale biologică să fie implicată și în patogeneza diabetului de tip 2.
Analiza s-a bazat pe datele a 89.953 de adulți din cadrul studiului francez NutriNet-Santé, aceștia fiind urmăriți timp de mai mult de șapte ani. Profilul mediu al participanților la începutul investigației includea o vârstă medie de 42 de ani, iar 79% dintre ei erau femei. La momentul înscrierii, niciun participant nu suferise de diabet de tip 2 sau cancer. Pentru a evalua cu acuratețe obiceiurile alimentare, subiecții au completat trei înregistrări alimentare detaliate, fiecare acoperind o perioadă de 24 de ore.
Utilizând o bază de date validată, cercetătorii au estimat cantitatea de Neu5 Gc consumată, luând în considerare diverse tipuri de carne roșie, inclusiv vită, miel, porc, iepure, capră și vânat.
Carnea procesată, cum ar fi baconul, cârnații și mezelurile, a fost analizată separat, la fel cum au fost tratate și produsele lactate.
Participanții au fost distribuiți în cinci grupe, ordonate de la cel mai mic la cel mai mare aport.
După o perioadă mediană de monitorizare de 7,2 ani, s-au identificat 966 de cazuri noi de diabet de tip 2.
Principala constatare a fost că indivizii din grupul superior al distribuției de Neu5 Gc din carne au avut un risc cu 63% mai mare de a dezvolta boala, în comparație cu grupul inferior.
Această asociere a rezistat și după ajustarea pentru o serie de variabile confuzionale, inclusiv vârsta, sexul, nivelul de activitate fizică, calitatea generală a dietei, statutul de fumător și anumite afecțiuni medicale preexistente.
Carnea procesată crește valorile la 136 g?
De asemenea, grupul aflat pe locul al doilea în ierarhia consumului a demonstrat un risc crescut de aproximativ 41%, față de cei cu aportul cel mai scăzut.
În grupul cu cele mai mari cantități consumate, bărbații au mâncat în medie 97 de grame de carne roșie pe zi, în timp ce femeile au consumat 73 de grame.
Dacă se include și carnea procesată, aceste valori cresc la 136 de grame pentru bărbați și 96 de grame pentru femei.
Rolul inflamației în acest proces este o ipoteză centrală.
Cercetătorii sugerează că organismul ar putea Dr.
Leopold Fezeu, autorul principal al studiului, afiliat cu Université Sorbonne Paris Nord din Franța, a declarat, conform Medical Xpress: „Constatările noastre susțin ipoteza că inflamația cronică reprezintă un mecanism specific care leagă consumul de carne roșie de T2D”.
Se estimează că această inflamație cronică ar putea afecta țesuturile implicate în reglarea glicemiei, inclusiv celulele beta care produc insulină și țesuturile periferice sensibile la insulină.
Analiza a mai relevat că greutatea corporală nu explică în totalitate legătura dintre Neu5 Gc din carne și diabet. Obezitatea a fost estimată a explica doar aproximativ 13% din asocierea observată. Chiar și după ajustarea pentru indicele de masă corporală, corelația a rămas statistic semnificativă, deși a devenit mai slabă.
O nuanță critică apare atunci când se examinează rolul exclusiv al Neu5 Gc. Când cercetătorii au inclus în model și cantitatea totală de carne roșie consumată, asocierea directă dintre Neu5 Gc și diabetul de tip 2 s-a diminuat, ne mai fiind statistic semnificativă, deși direcția a rămas aceeași.
Acest lucru sugerează că Neu5 Gc poate contribui la legătura dintre carne și diabet, dar nu este singurul factor responsabil. Carnea roșie conține o gamă largă de alți compuși care pot influența sănătatea metabolică. Echipa de cercetare intenționează să exploreze în viitor și interacțiunea dintre Neu5 Gc și fierul hemic, o formă de fier specifică alimentelor de origine animală.
Un alt aspect remarcabil este comportamentul diferit al Neu5 Gc provenit din lactate. Nu s-a identificat o asociere semnificativă între acest tip de sursă și diabetul de tip 2. În schimb, atunci când s-au luat în considerare toate sursele alimentare de Neu5 Gc, indivizii din grupul cu cel mai mare aport total au avut un risc cu 37% mai mare față de cei cu aportul minim.
Cercetătorii atribuie această asociere globală în mare parte Neu5 Gc-ului derivat din carne, nu din lactate.
Interpretarea corectă a cifrei de 63% este vitală. Aceasta nu înseamnă că 63% dintre consumatorii de carne roșie vor dezvolta diabet.
Cifra reprezintă o diferență relativă de risc între cele două extreme ale distribuției din studiu. Mai mult, natura observațională a cercetării înseamnă că s-au urmărit asocieri, nu s-a impus experimental o dietă controlată. Prin urmare, nu se poate afirma cu certitudine că Neu5 Gc este cauza directă a diabetului de tip 2.
Pașii următori în cercetare vizează verificarea mecanismului direct. Autorii planifică măsurarea anticorpilor anti-Neu5 Gc în cohorte mari, pentru a confirma dacă reacția imunitară presupusă este într-adevăr motorul asocierii observate. Se vor analiza și interacțiunile cu alți compuși ai cărnii, precum fierul hemic. Se discută și posibilitatea ca reducerea expunerii la Neu5 Gc din carne, prin înlocuirea parțială a vită și miel cu alte surse de proteine, să aibă un efect preventiv asupra diabetului de tip 2, deși aceasta rămâne o direcție de investigare, nu o concluzie finală.
Autorii subliniază caracterul preliminar al rezultatelor, care nu au fost încă validate complet și se pot ajusta după finalizarea analizei finale. Raportarea auto-declarată a alimentației și lipsa monitorizării continue a schimbărilor dietetice pe parcursul celor peste șapte ani pot introduce erori în estimarea aportului real de Neu5 Gc.
Deși analiza a controlat numeroși factori de risc, influența unor variabili sociale sau de stil de viață nemăsurate nu poate fi exclusă complet.
