Ce riscuri pentru sănătate se ascund în spatele îngrijirii?
Viața mea s-a schimbat irevocabil odată cu diagnosticul de autism al lui Joseph, în 1992. De atunci, am dedicat fiecare moment fiului meu, adesea neglijându-mă pe mine însămi.
Știri de ultimă oră
Întoarcerea la muncă: O provocare adesea ignorată
Ce se întâmplă în corp după oprirea injecțiilor pentru slăbit?
Noul medicament pentru prevenirea HIV lovește Africa de Sud
Digitalizarea în Sănătate, o provocare pentru spitalele româneștiÎncă din ziua nașterii lui, am simțit o dorință puternică de a-l proteja, iar acest instinct a devenit motorul existenței mele. Am vrut să-i ofer lui Joseph o viață cât mai bună, iar rolul de îngrijitor a ajuns să mă definească complet.
Ani de zile am pus nevoile lui Joseph înaintea celor proprii, iar acest lucru și-a cerut tribut.
Nu am fost atentă la semnele de avertizare ale epuizării, am crezut că pot face față oricărei provocări. Dar, în realitate, mă aflam pe o pantă alunecoasă.
Riscurile pentru sănătatea îngrijitorilor
Îngrijirea unui copil cu autism este o călătorie plină de bucurii, dar și de dificultăți imense. La început, am crezut că Joseph este doar un copil timid, care se dezvoltă mai încet decât ceilalți. Dar, pe măsură ce a crescut, diferențele au devenit tot mai evidente. Am consultat mulți medici, însă abia în 1995, un specialist în neurodezvoltare a confirmat suspiciunile noastre. A fost un moment de ușurare, dar și de teamă. Știam că viața noastră se va schimba radical, dar nu eram pregătită pentru amploarea provocărilor care ne așteptau.
Joseph avea nevoie de atenție constantă, terapie specializată și un mediu adaptat nevoilor sale. Am învățat să interpretez semnalele lui non-verbale, să anticipez crizele și să-i ofer suportul emoțional de care avea nevoie. Am renunțat la cariera mea pentru a mă dedica exclusiv îngrijirii lui. A fost o decizie dificilă, dar am simțit că este cea mai bună pentru fiul meu. Am început să particip la grupuri de suport pentru părinți cu copii cu autism, unde am întâlnit alte persoane care înțelegeau prin ce trec.
Am învățat de la ei strategii
Am învățat de la ei strategii de coping, tehnici de terapie și modalități de a naviga prin sistemul de asistență socială.
Cu toate acestea, povara emoțională și fizică a îngrijirii lui Joseph a început să se resimtă asupra mea. Am neglijat propria mea sănătate, am renunțat la hobby-urile mele și m-am izolat de prieteni și familie.
Mă simțeam epuizată, frustrată și adesea deprimată. Am început să am dureri de cap, insomnii și probleme digestive. Am ignorat aceste semne de avertizare, convinsă că sunt doar efecte secundare ale stresului.
Dar, în cele din urmă, am ajuns la limită. Am suferit un atac de panică și am realizat că trebuie să cer ajutor.
Am început să merg la terapie și să iau medicamente pentru anxietate și depresie.
A fost un proces lent și dificil, dar mi-a ajutat să-mi recapăt echilibrul emoțional și să învăț să am grijă și de mine. Am înțeles că nu pot fi un îngrijitor bun dacă nu am grijă și de propria mea sănătate. Am învățat să stabilesc limite, să deleg responsabilități și să-mi acord timp pentru mine.
Am descoperit că este important să am o rețea de suport puternică, formată din familie, prieteni și alți îngrijitori. Am învățat să accept ajutorul oferit și să nu mă simt vinovată pentru că am nevoie de el.
