Ce este, de fapt, neurofeedback-ul?
Neurofeedback-ul se bazează pe o idee simplă, dar ingenioasă: să-ți înveți creierul să funcționeze mai bine, în timp real. Practic, folosește datele electrice ale creierului tău pentru a-l „antrena” să-și regleze propria activitate. Însă, deși sună promițător, dovezile științifice sunt, deocamdată, mai nuanțate decât ne-am dori.
Știri de ultimă oră
Tratamentul: O pastilă săptămânală pentru HIV: O nouă speranță în tratament
Diabetul nou-diagnosticat, un semnal de alarmă pentru cancerul pancreatic?
Solavia Decision Suite: Platforma oncologică dezvoltată de NYU Langone și Dana-Farber
De ce te dor dinții exact în vacanță? Explicația medicului stomatologMecanismul este următorul: expus în mod repetat la acest feedback, creierul învață treptat să producă mai des tiparul de activitate electrică asociat cu o anumită recompensă. Acest lucru ar trebui să se întâmple chiar și în afara sesiunilor de antrenament. Un rol esențial în acest proces îl joacă Brain Mapping-ul .
Evaluarea qEEG și protocoalele personalizate
Multe protocoale de neurofeedback își au rădăcinile într-o evaluare qEEG (electroencefalogramă cantitativă). Această hartă detaliată a creierului arată exact unde și la ce frecvențe activitatea unei persoane diferă de normă. Antrenamentul este apoi direcționat cu precizie către acele zone.
De exemplu, dacă evaluarea indică o problemă, se poate reduce raportul Theta/Beta într-o anumită regiune frontală.
Neurofeedback pentru ADHD: Încă sub semnul întrebării
Această abordare individualizată este unul dintre argumentele cheie invocate de susținătorii neurofeedback-ului, care o compară cu protocoalele standardizate, folosite, de pildă, în studiile de îmbunătățire cognitivă.
O meta-analiză de referință, realizată de Sonuga-Barke și echipa sa, publicată în American Journal of Psychiatry în 2013, a arătat o diferență semnificativă în evaluările de tratament „apropiate” (cu o dimensiune a efectului de 0,59). Însă, în cazul evaluărilor „orbite” (unde nici pacienții, nici cercetătorii nu știau cine primește tratamentul real), s-a observat doar o tendință statistică semnificativă (0,29).
Concluzia autorilor a fost clară: sunt necesare dovezi mai solide, provenite din studii orbite, înainte ca neurofeedback-ul să poată fi susținut ca tratament pentru simptomele centrale ale ADHD. Întrebarea rămâne deschisă și astăzi.
Eficacitatea în alte tulburări
Un editorial din 2023, apărut în aceeași revistă, a pus punctul pe i cu un titlu provocator: „Neurofeedback pentru ADHD: E timpul să renunțăm?”
Cercetările sugerează că neurofeedback-ul pare să îmbunătățească măsura în care a fost diagnosticată tulburarea post-traumatică sau post-traumatică la copii. Însă, pentru anxietate, o analiză a metodelor disponibile nu a identificat încă dovezi oficiale care să indice că o metodă de tratament neurofeedback este eficientă. Totuși, acest lucru nu înseamnă că terapia nu este valabilă, ci doar că este nevoie de mai multe studii riguroase pentru a-i confirma beneficiile în anumite condiții medicale.
