De ce nu scade tensiunea noaptea?
Hipertensiunea nocturnă, adică menținerea unor valori ridicate ale tensiunii arteriale în timpul somnului, nu e doar o simplă anomalie temporară pe care o vezi pe ecranul aparatului de măsură. Fenomenul ăsta complex ar putea fi explicat prin perturbarea ceasului intern al rinichilor, mai ales atunci când organismul procesează sodiul la momente nepotrivite din zi.
Știri de ultimă oră
Testosteronul și riscul de suicid: efecte opuse la bărbați și femei
Cafeaua schimbă bacteriile intestinale și ne îmbunătățește starea de spirit
Copiii care au vindecat de cancer luptă acum cu sănătatea mentală în adulț
O lingură de chimen pe zi: cum poate ajuta la glicemie și ardere de grăsimeÎn mod normal, corpul nostru are o scădere naturală a presiunii din vasele de sânge pe timpul nopții, undeva între 10% și 20%.
Cei care nu au parte de această reducere sunt cunoscuți în medicină drept „non-dippers” și se confruntă cu un risc mai mare de boli cardiovasculare grave, cum ar fi accidentul vascular cerebral sau problemele renale.
O cercetare recentă arată că nu e de vină doar intensitatea ritmului biologic al rinichilor, ci mai ales capacitatea acestui mecanism de a rămâne în pas cu restul ceasurilor biologice din corp.
Chiar dacă aceste concluzii vin din simulări computerizate avansate, ele mai au nevoie de validare prin studii clinice directe.
Somnul nu înseamnă că organismul se oprește complet din lucru.
Ce dezvăluie noul model computațional?
Dimpotrivă, multe funcții se reglează după un cronometru intern de 24 de ore, adică ritmul circadian. Asta înseamnă că vasele de sânge se relaxează, lăsând inima și sistemul vascular să funcționeze cu un efort mai mic în timpul nopții. Totuși, această relaxare nu apare la toată lumea.
Când tensiunea rămâne ridicată în timp ce dormi, vorbim despre sindromul de „non-dipping”, o problemă legată de deteriorarea rinichilor și o mortalitate mai prematură.
Misterul acestor valori mari pe timpul nopții ar putea fi deslușit printr-o nouă perspectivă asupra rinichilor.
Un studiu apărut în revista PLOS ONE sugerează că problemele apar atunci când „cronometrul” intern al rinichilor se decalează față de celelalte elemente care controlează tensiunea.
Echipa coordonată de Anita T. Layton de la Universitatea din Waterloo a analizat cum interacționează rinichii, vasele de sânge, sistemul nervos și hormonii de-a lungul întregii zile. Fiecare piesă din acest puzzle are propriul ritm, iar împreună țin tensiunea și sarea sub control.
De ce este vitală monitorizarea ambulatorie?
Cea mai interesantă parte a acestei analize este că pune accentul pe timing, nu doar pe existența unui ritm biologic. E o diferență mare între un ritm slab și unul decalat. Ca să verifice ideea, cercetătorii au folosit un model computerizat complex, care le-a permis să modifice separat fiecare componentă care reglează circulația sângelui. Surpriza a venit când au observat că o simplă slăbire a ritmului renal a schimbat foarte puțin tensiunea din timpul nopții. În schimb, un decalaj de doar câteva ore în activitatea rinichilor a transformat un profil cardiovascular sănătos într-unul de tip non-dipper. Așadar, problema nu e neapărat puterea rinichilor, ci faptul că aceștia merg „pe un alt fus orar” față de restul organismului.
Legătura dintre sare și tensiunea nocturnă devine și ea mai clară acum. Rinichii sunt responsabili de hidratare și de nivelul de sodiu, elemente care dictează volumul de sânge și, implicit, tensiunea.
În simulări, efectul acestui decalaj temporal al rinichilor a fost mult mai puternic atunci când dieta conținea multă sare sau când pacienții erau sensibili la acest mineral.
Cum sarea în exces și sensibilitatea la ea sunt deja cunoscute ca factori de risc pentru hipertensiune, studiul adaugă noi piese la tablơu, incluzând nervii simpatici renali, tonusul vascular, hormonii și transportul sodiului, toate legate strâns de ciclul somn-veghe.
Toate aceste detalii arată cât de greu este uneori să depistezi o hipertensiune ascunsă. Valorile luate ziua, dimineața sau seara pot părea perfect normale, ascunzând de fapt un comportament ciudat al tensiunii în timpul somnului. De aceea, un aparat de monitorizare pe 24 de ore, care ia tensiunea și noaptea, este esențial pentru a prinde aceste discrepanțe. Cu toate acestea, cercetătorii de la Waterloo fac o precizare importantă: studiul nu dovedește că ora la care mănânci sare sau iei medicamente e cauza directă a sindromului la oameni.
Anita Layton subține că, fiind vorba despre un model teoretic, pacienții nu ar trebui să-și schimbe de capul lor tratamentele sau dieta până când medicii nu confirmă totul prin studii clinice.
