Când trebuie să mergi la urgențe și când este suficient medicul de familie în caz de febră

Oana Mocanu, medic pediatru la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Marie

Febră, nas înfundat și dureri în gât: cum să distingem între o vizită la medicul de familie și o urgență reală

Știri de ultimă oră

Ministerul Sănătății reglementează homeopatia, Feng Shui și astrologia medicalăSemințele de in: cum să le folosești pentru a scăpa de constipație și ce trebuie să știiBeneficiile ascunse ale ciupercilor: ce conțin și de ce sunt bune pentru sănătatePiața produselor wellness cu cannabis: ghidul cumpărătorului în Europa

Cu venirea primelor zile reci, peisajul medical se transformă dramatic. Pe măsură ce termometrele arată temperaturi mai scăzute în afara casei, numărul celor care suferă de afecțiuni respiratorii crește exponențial. Odată cu apariția secrețiilor nazale, a tusei și a febrei, începe o cursă contra cronometru pentru a obține soluții rapide: se caută medicamente de la rafturile farmaciilor, se solicită consulturi medicale și, în multe cazuri, se optează direct pentru secția de Urgențe. Totuși, este esențial să înțelegem câteva adevăruri fundamentale despre natura acestor afecțiuni. O infecție virală respiratorie nu se vindecă instantaneu după administrarea primei doze de medicament antipiretic.

Majoritatea răcelilor sunt cauzate de virusuri și au un curs predictibil: simptomele tind să atingă punctul maxim de intensitate în primele două sau trei zile de la debut, pentru a intra ulterior într-o fază de ameliorare progresivă.

Există o concepție greșită, foarte răspândită, conform căreia o valoare ridicată a temperaturii corporale echivalează automat cu o patologie gravă. În realitate, indicatorul cel mai relevant pentru evaluarea stării pacientului nu este cifra exactă de pe display-ul termometrului, ci comportamentul și starea generală a persoanei afectate. Dacă individul rămâne alert, menține interacțiunea socială, consumă lichide în cantități adecvate și nu prezintă semne de apatie severă, riscul este, de regulă, mai scăzut. Rolul antitermicelor este strict temporar: ele reduc temperatura pentru a oferi confort, dar nu elimină virusul din organism. De aceea, este perfect normal ca febra să reapară în momentul în care efectul farmacologic al medicamentului dispare.

Semnalele care ar trebui să declanșeze o intervenție medicală rapidă sunt alte: dificultăți semnificative în respirație, semne de deshidratare, scăderea nivelului de conștiență sau reacției, apariția convulsiilor sau o deteriorare bruscă a stării generale.

Scenariul toamnei este unul cunoscut, repetat an de an. Când primele friguri se instalează, populația începe să tușească, gâtul devine dureros, nasul curge și termometrul înregistrează valori ridicate. Dulapurile cu medicamente sunt deschise în grabă, în căutarea unei soluții rapide. Uneori, diagnosticul este o simplă răceală banală, alteori este vorba despre gripă sau o altă formă de infecție respiratorie, iar modul în care simptomele evoluează variază considerabil de la o persoană la alta. Provocarea majoră constă în tendința de a „opri” boala înainte ca ea să se manifeste complet, tratând fiecare simptom izolat și apelând imediat la serviciile de urgență, chiar dacă organismul are nevoie, în multe situații, de timp pentru a depăși infecția natural.

Oana Mocanu, medic pediatru la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Marie Curie”, a împărtășit pe rețelele sociale experiențele sale din secția de Urgențe Pediatrie (UPU) la începutul sezonului rece. Ea a oferit o serie de observații cruciale privind modul în care societatea percepe și gestionează virozele respiratorii. Un exemplu ilustrativ este cazul unei fetițe de șapte ani, adusă la spital de tatăl ei. Copilul se plângea de cefalee persistentă de două zile și de o senzație de usturime în nas. Cu toate acestea, restul comportamentului era normal: fetița era veselă, curioasă și energică. Procesul de evaluare a început cu anamneza, adică discuția prin care medicul colectează informații despre simptome, durata lor și tratamentele anterioare. „Eu: Febră? Nas înfundat? Secreții nazale? A luat vreun medicament în ultimele zile?

Așa arată o anamneză standard”, a relatat medicul. Dialogul a continuat cu o întrebare despre vizita la medicul de familie.

Tatăl a menționat că intenționează să meargă acolo, dar s-a luat liber de la muncă pentru a veni direct la spital. A întrebat: „Și dacă merg la medicul de familie, ce cer concret?” „Trebuie să solicitați un consult, nu altceva. Medicul va stabili apoi pașii următori.”

Oana Mocanu subliniază faptul că, anual, sosirea sezonului rece pare să prindă prin surprindere pe toată lumea. „Toamna ne lovește brusc și, ca în fiecare an, virozele respiratorii ne surprind, trăgându-ne într-un labirint al medicamentelor, consulturilor și farmaciilor”, declară ea. Deși răcelile pot apărea oricând în cursul anului, frecvența lor este mult mai mare în lunile reci, iar copiii sunt predispuși să aibă mai multe astfel de episoade decât adulții. O răceală reprezintă o infecție virală a căilor respiratorii superioare, iar intensitatea simptomelor atinge de obicei maximumul în primele 2-3 zile.

Medicul descrie și un fenomen psihologic specific: după o vară în care atenția părinților a fost concentrată pe alte probleme, primele viroze sunt privite ca o șocantă. „În fiecare vară uităm că toamna se apropie, ne obișnuim cu diareea estivală și suntem uimiți de răcelile de sezon, ca și cum, odată ce am mers la plajă, răcelile ar fi dispărut de pe fața pământului”, explică ea.

Pediatrul subliniază că o viroză nu trebuie „atacată” cu o gamă largă de

Unul dintre motivele principale pentru care secțiile de urgențe se aglomerează în sezonul rece este confuzia dintre o situație care necesită monitorizare și una care constituie o urgență vitală. Oana Mocanu a descris cazul unui copil de trei ani care a prezentat febră timp de câteva ore. Mama a apelat ambulanța și a primit indicații de tratament. Când febra a persistat, a sunat din nou, a ajuns la spital, unde copilului i s-au efectuat analize și i s-a eliberat o rețetă. După returnarea acasă, febra nu a cedat. A treia oară a fost chemată ambulanța, iar copilul a ajuns din nou la spital. „Nu știm încă ce boală are, dar știm cu certitudine că lipsa internării va duce la a patra, a cincea, a n-a ambulanță”, a comentat medicul.

În aceeași perioadă, la UPU ajung mulți copii cu dureri în gât, febră sau simptome respiratorii care nu semnalizează o urgență iminentă. Din acest motiv, medicii aud zilnic aceleași întrebări: „Mai așteptăm mult? Am venit cu ambulanța! Mai așteptăm mult? Am parcurs 100 de kilometri. Mai așteptăm mult? Șoferul trebuie să plece. Mai așteptăm mult? Copilul nu mai are răbdare, îi este foame, sete sau somn, mama are mâncarea pe foc sau alt copil mic acasă. Auzim toate aceste argumente de zeci de ori pe zi.”

În sezonul rece, aglomerația din UPU poate deveni extrem de mare. „Când vine toamna, UPU se aglomerează ca bulevardul Iuliu Maniu la ore de vârf, iar timpul de așteptare pentru a primi consultul ajunge la câteva ore”, afirmă Oana Mocanu. La acest interval se adaugă timpul necesar pentru efectuarea investigațiilor, care, în funcție de complexitatea cazului, poate varia de la aproximativ 1,5 ore până la 10 ore, conform estimărilor medicului. Astfel, un copil adus pentru o problemă minoră poate petrece jumătate de zi în spital. Un alt dezavantaj semnificativ este faptul că, într-o sală de așteptare aglomerată, un copil cu o simptomatologie ușoară intră în contact cu mulți alți pacienți, crescând riscul de expunere la alte virusuri circulante.

Pediatrul subliniază că o viroză nu trebuie „atacată” cu o gamă largă de medicamente. Ideea centrală este că tratamentul simptomatic nu implică dispariția imediată a bolii. „Virozele... durează în medie o săptămână? Ele pot atinge un apogeu în zilele 2-3, apoi copilul începe să se recupereze treptat; medicamentele recomandate au rolul de a ameliora simptomele, nu de a opri boala”, explică ea. Această informație este în concordanță cu datele oferite de Centrul pentru Prevenire și Controlul Bolilor (CDC) privind răceala: simptomele ating frecvent vârful în primele două-trei zile, iar durata totală a răcelei este, în general, mai scurtă de o săptămână.

Cu alte cuvinte, faptul că un copil primește tratament simptomatic nu înseamnă că a doua zi trebuie să fie complet sănătos. „Luarea din pripă” a unei viroze nu garantează oprirea bolii și nici evitarea complicațiilor, subliniază specialistul.

Reapariția febrei după administrarea antitermicelor este un fenomen normal. „I-am dat antitermice, dar tot face febră” este una dintre cele mai frecvente îngrijorări exprimate de părinți. Aceste medicamente au scopul de a reduce temperatura și de a îmbunătăți confortul pacientului. Ele nu tratează cauza infecției și nu împiedică obligatoriu reapariția febrei odată ce efectul medicamentului se termină. Academia Americană de Pediatrie subliniază că, în cazul febrei, contează nu doar valoarea temperaturii, ci și starea generală a copilului. Un copil care, după scăderea febrei, devine din nou activ, interacționează și se hidratează se află într-o situație diferită față de unul letargic sau greu de trezit. De asemenea, o temperatură ridicată nu indică automat o infecție gravă. CDC arată că gripa provoacă frecvent febră, care poate dura 3-4 zile, iar unele forme de infecție respiratorie pot genera temperaturi mari.

Evoluția naturală a bolii explică de ce părinții pot ajunge de mai multe ori la medic. „De multe ori, boala debutează cu febră, iar treptat, de pe o zi pe alta, se adaugă simptome și semne care încep să contureze un diagnostic. În prima zi, este foarte probabil să nu găsim nimic clar la consult”, explică Oana Mocanu. Din acest motiv, dacă starea generală a copilului este bună, acesta se hidratează, urinează normal, se joacă și Această abordare nu se aplică însă atunci când apar semne de alarmă sau când starea generală este alterată.

Argumentul „Nu mă lasă să-i curăț nasul” nu este suficient pentru a justifica o urgență. Medicul atrage atenția asupra faptului că părinții trebuie să îi ajute pe copii să accepte treptat anumite măsuri de îngrijire. Situații precum „Am încercat să-i iau copilului de un an temperatura, dar nu mă lasă”, „nu acceptă supozitorul” sau „nu mă lasă să-i curăț nasul” sunt, spune medicul, lucruri care „se educă și nu se traversează așa prin viață”. În cazul unei viroze, îngrijirea de bază este adesea mai importantă decât administrarea unui număr mare de produse: hidratarea corespunzătoare, igiena nazală și tratamentul pentru febră sau durere atunci când este indicat reprezintă măsurile fundamentale. Medicamentele destinate copiilor trebuie administrate strict în funcție de vârstă, greutate și recomandările medicului sau indicațiile de pe prospect.