Cum colaborează eficient chirurgul, endocrinologul și pacientul?
Prezența unei formațiuni nodulare în zona glandei tiroidiene nu echivalează automat cu o diagnoză de cancer, nici nu justifică neapărat recurgerea imediată la o intervenție chirurgicală agresivă. Dr.
Știri de ultimă oră
Satul sard bolotenesc care bate recorde de longevitate — fără săle de fitness
Un medicament nou accelerează recuperarea după operatii majore de ficat
Regenerarea, nu doar încetarea declinului: noul frontieră a cercetării de longevitate
Rețea de Învățare pentru Tulburarea Bipolară: Cum Schimbă TratamentulGabriel Petre, medic primar specializat în chirurgia generală, care își desfășoară activitatea la Spitalul Regina Maria din Cluj-Napoca, ilustrează principalele confuzii pe care le întâlnesc pacienții în gestionarea afecțiunilor tiroidei.
El evidențiază atitudinile greșite adoptate de mulți bolnavi și descrie parcursul corect pe care ar trebui să-l urmeze orice persoană diagnosticată cu o patologie a acestei glande.
Mecanismele care stau la baza apariției nodulilor tiroidieni rămân încă subiectul unor cercetări ample, nefiind pe deplin elucidate de comunitatea medicală. Datele furnizate de Asociația Americană de Tiroidă (American Thyroid Association) sugerează că, odată cu atingerea vârstei de 60 de ani, aproximativ jumătate din populația adultă va prezenta cel puțin un nodul tiroidian.
Acestea sunt, de obicei, identificate în mod incidental, fie prin examinarea clinică manuală (palpare), fie prin utilizarea tehnicilor de imagistică medicală. Aspectul încurajator este că, statistic vorbind, peste 90% dintre aceste formațiuni se dovedesc a fi benigne, fără potențial malign.
Printre factorii de risc asociați cu dezvoltarea acestor noduli se numără tiroidita Hashimoto, care reprezintă cauza principală a hipotiroidismului, precum și deficitul de iod în alimentație.
O primă greșeală majoră, descrisă drept o extremă, constă în panica excesivă și tendința de a căuta soluții chirurgicale fără a avea un diagnostic clar și consolidat. Sursele medicale, inclusiv Cleveland Clinic, subliniază faptul că sub 10% dintre nodulii tiroidieni detectați evoluează spre cancer.
Există, totuși, diferențe semnificative bazate pe sex și vârstă: femeile prezintă un risc de trei ori mai mare de a dezvolta cancer tiroidian față de bărbați.
Vârsta de expunere maximă variază, fiind cuprinsă între 40 și 50 de ani la femei, iar între 60 și 70 de ani la bărbați, conform aceleiași surse.
Rețeaua de Sănătate Regina Maria atrage atenția asupra modului în care reacționează mulți pacienți la primirea diagnosticului: aceștia tind să ia decizii precipitate, lipsite de fundamentare documentară și de o comunicare transparentă cu echipa medicală responsabilă de diagnostic și monitorizare.
Specialistul chirugial subliniază importanța colaborării strânse între chirurg, endocrinolog și pacient, afirmând că mulți erori provin din lipsa acestei sinergii. În domeniul nostru, considerăm că colaborarea interdisciplinară este esențială.
Eu lucrez în strânsă legătură cu numeroși endocrinologi, profesioniști de calitate care cunosc perfect protocoalele de tratament. Aici greșesc adesea pacienții, care nu înțeleg necesitatea acestui parteneriat, explică dr. Petre.
El insistă pe ideea că nu fiecare nodul descoperit necesită o intervenție chirurgicală, ci că decizia trebuie luată pe baza criteriilor standardizate la nivel internațional.
Chirurgia tiroidiană impune o expertiză specifică și nu poate fi realizată de orice chirurg generalist. Dr.
Gabriel Petre menționează că această procedură poartă riscuri și complicații care pot fi, uneori, ireversibile.
În cazul carcinoamelor, execuția imprecisă a operației poate lăsa țesut tiroidian rezidual, cu consecințe grave pe termen lung, fără a menționa accidentele intraoperatorii sau alte complicații specifice.
Ne ghidăm strict după criteriile de diagnostic și ghidurile terapeutice ale Asociației Americane de Tiroidă.
Conform acestora, existența unui nodul nu este o indicație automată de chirurgie.
Evoluția lentă a bolilor tiroidiene oferă o marjă de manevră!
Mai mult, pentru anul 2026, se planifică reducerea rolului ecografiei ca metodă de screening de rutină, tocmai pentru a controla costurile și pentru a evita tratarea inutilă a nodulilor incidentalomi, detaliază medicul.
A doua extremă, la fel de periculoasă, este amânarea tratamentului sub pretextul că analizele de funcție a tiroidei sunt normale. Mulți pacienți care au indicație clară de chirurgie ezită să acționeze, argumentând că „tiroida funcționează bine”. Acesta este un mit frecvent, deoarece funcția glandei nu dictează necesitatea operației. Majoritatea pacienților supuși intervenției chirurgicale au avut o funcție tiroidiană normală sau corectată farmacologic anterior.
Există cazuri de carcinoame vizibile clar pe imagini, unde pacienții amână fie biopsia prin ac subțire (Fine Needle Aspiration - FNA), fie operația propriu-zisă, pur și simplu pentru că simptomele disfuncției hormonale lipsesc.
Petre citează un exemplu recent, al unui pacient la care diagnosticul de carcinom fusese stabilit acum doi ani prin biopsie FNA, dar care nu a luat nicio măsură, justificându-se prin funcția normală a tiroidei.
„Funcția tiroidiană nu este un criteriu pentru a decide dacă se operează sau nu”, insistă chirurgul.
Pericolul acestei așteptări rezidă în riscurile pe termen lung, precum apariția metastazelor ganglionare. În cazul carcinomului papilar, varianta cea mai comună de cancer tiroidian, metastazele se pot extinde în ganglionii locoregionali, situati în apropierea vaselor mari din gât.
Deși evoluția bolilor tiroidiene este, în general, lentă, oferind o anumită marjă de timp, depășirea unui anumit prag modifică radical complexitatea intervenției chirurgicale.
Se trece de la o simplă tiroidectomie, pentru îndepărtarea nodulului suspect sau confirmat ca fiind malign, la o operație mult mai complexă, care include dissecția ganglionilor cervicali.
Deși prognosticul rămâne favorabil, dificultatea tehnică crește pentru echipa chirurgicală și pentru recuperarea pacientului. În funcție de caracteristicile tumorale, există posibilitatea ca boala oncologică să se disemineze în alte regiuni ale organismului.
În practica clinică, medicii încearcă să minimizeze impactul emoțional al cuvântului „cancer”, preferând termeni precum „tumoră”, „neoplazie” sau „carcinom”, având în vedere că majoritatea pacienților cu cancer tiroidian sunt vindecabili prin combinația chirurgiei și a terapiei ulterioare.
Parcursul ideal al pacientului, conform recomandărilor lui Dr. Gabriel Petre, pornește obligatoriu de la consultul cu endocrinologul. Acesta este cel care inițiază investigațiile specifice necesare. Ulterior, se impune consultul chirurgical, realizat de o echipă experimentată în chirurgia tiroidiană. Decizia finală trebuie luată comun, într-o discuție deschisă între chirurg, endocrinolog și pacient.
Personal, discutesc cu toți endocrinologii cu care colaborez.
Pentru cazurile complexe sau cu semne de întrebare, o discuție prealabilă este obligatorie, indiferent dacă pacientul este prezent fizic. Principiul meu este: endocrinolog, apoi consult chirurgical obligatoriu, fără internare sau operație fără evaluare prealabilă. Dacă există divergențe de opinie cu endocrinologul, le rezolv prin dialog.
Colaborarea tripartită chirurg-endocrinolog-pacient este cheia evitării extremelor, concluzionează specialistul.
Pe plan național, datele prezentate de prof. dr.
Cătălina Poiană, președintele Colegiului Medicilor București și medic primar endocrinolog, arată o prevalență semnificativă a problemelor tiroidei. Aproximativ 4% din populația românească are noduli tiroidieni, iar peste 700.000 de persoane suferă de hipotiroidism. Afecțiunile tiroidei afectează disproportional femeile, raportul de incidență fiind de 8 la 1 față de bărbați.
Această statistica subliniază necesitatea unei abordări corecte și informate a diagnosticului și tratamentului, departe de stereotipurile care circulă în mediul general.
