Cât durează de fapt o ședință de terapie psihologică?
În multe sisteme de sănătate publică din întreaga lume, terapia psihologică a devenit din ce în ce mai mult un produs standard. Totuși, această abordare ar putea lăsa în urmă pacienții vulnerabili.
Știri de ultimă oră
Pierderea în greutate la nivel de chirurgie bariatrică cu un roman Triple-Agonist
Adjunct Orforglipron: Vești bune pentru diabetul de tip 2 și controlul inadecvat al glicemiei
Pacienții cu diabet zaharat obțin HbA1c normal cu Retatrutide
Grișul și diabetul: Cum afectează glicemia și când este permisÎn spitale și programe publice cum ar fi NHS Talking Terapia în Marea Britanie sau în sistemele private de asigurări, cea mai frecvent recomandată formă de intervenție psihologică este terapia cognitivă comportamentală (TCC).
Deşi există multe alte şcoli terapeutice, de la psihanaliza şi terapia umanistă la abordări existenţiale sau corporale, ele rămân marginale în comparaţie cu TCC.
Specialiştii subliniază că această dominaţie nu reflectă neapărat superioritatea clinică a metodei, ci mai degrabă modul în care se organizează cercetarea şi finanţarea în domeniul sănătăţii mintale, potrivit Medical Xpress.
Problema „medicamentului psihologic”: de ce terapia a fost forţată să intre într-un model medical în ultimele decenii, evaluarea tratamentelor psihologice a fost modelată de logica medicamentelor.
În centrul acestui sistem se află studiul controlat randomizat (CTR), considerat standardul de aur pentru dovezile științifice. În acest tip de studiu: - pacienţii sunt împărţiţi aleatoriu în grupuri, - un grup primeşte intervenţie, - celălalt servește drept control, - iar rezultatele sunt comparate statistic.
Modelul funcţionează excelent pentru medicamente, unde: - dozele sunt standardizate, - efectele sunt relativ rapide, - şi obiectivul tratamentului este clar definit (o anumită boală).
Dar în terapia psihologică, lucrurile sunt mult mai fluide: durata variază, obiectivele se schimbă în timp, iar intervenția este adaptată în mod constant pacientului.
În cazul în care logica se rupe
În cazul în care logica se rupe: terapia nu este „replicabil” ca un medicament Criticii acestui model pretind că terapia nu poate fi evaluată corect prin aceleași criterii ca și un medicament.
Spre deosebire de tratamentul farmacologic, terapia: - nu are o durată fixă, - nu urmează un protocol identic pentru toți pacienții, - și adesea vizează obiective complexe, cum ar fi auto-înțelegerea sau reglementarea emoțională.
Cu toate acestea, studiile clinice reduc adesea rezultatele unor indicatori simpli, scoruri de anxietate, calitatea somnului sau nivelul depresiei, pierzând din vedere dimensiunile mai subtile ale vindecării psihologice.
Ce spun pacienţii: Diferenţa dintre „simptome” şi cercetarea calităţii vieţii reale arată că mulţi pacienţi nu merg la terapie doar pentru a reduce simptomele.
Ei caută: - claritate emoţională, - înţelegerea propriei lor istorii, - relaţii mai sănătoase sau o schimbare profundă a perspectivei asupra vieţii. Cu toate acestea, aceste obiective sunt dificil de cuantificat și sunt adesea ignorate în studiile care stau la baza orientărilor medicale oficiale.
Cine decide ce terapii sunt recomandate Instituţii, cum ar fi NIE (Institutul Naţional de Sănătate şi Excelenţă în Medicină) în Marea Britanie sau Statele Unite ale Americii de sănătate mintală se bazează în principal pe rezultatele studiilor randomizate la stabilirea recomandărilor oficiale. Aceasta înseamnă că terapiile care sunt „cele mai potrivite” pentru formatul acestor studii, și anume cele standardizate, ușor de măsurat și replicat, ajung să fie preferate în sistemele publice.
TCC și avantajul cercetării: o adaptare care a schimbat totul Terapia cognitiv-comportamentală adaptat rapid la acest model de cercetare. Structura sa relativ rigidă, pe etape clare și obiective, a facilitat testarea în studiile clinice. Acest lucru a contribuit la: - creșterea finanțării pentru cercetare, inclusiv în ghidurile oficiale, și la extinderea în sistemele publice de sănătate.
Dar această „compatibilitate științifică” nu înseamnă automat că alte forme de terapie sunt mai puțin eficiente, ci că sunt mai dificil de măsurat în același cadru. Date ignorate: care nu intră în programele statistice, cum ar fi NHS Talking Therapies colectează unele dintre cele mai mari baze de date din lume cu privire la rezultatele de sănătate mintală.
Cu toate acestea, datele observaţionale şi experienţele pacienţilor au o influenţă mai mică în elaborarea ghidurilor decât în studiile controlate.