Imunoterapie revoluționară: progresia cancerului, oprită la majoritatea pacienților cu tumori rezistente

34 pacienți au fost incluși pentru a determina doza optimă!

O nouă abordare imunoterapeutică oprește evoluția bolii la aproape 60% din pacienții cu tumori rezistente

Știri de ultimă oră

Vârsta biologică, noul factor de risc pentru accidentul vascular cerebralRealitatea nevăzută a psoriazisului: cum afectează boala întregul organismRectorul Carol Davila: Screening-ul cervical trebuie să fie o călătorie medicală completăNuci și semințe: îngrașă sau ajută la slăbire? Adevărul despre caloriile ascunse

O terapie imunologică experimentală, identificată ca invikafusp alfa, a demonstrat capacitatea de a opri progresia cancerului la o proporție semnificativă de pacienți cu tumori solide avansate, în special aceia care nu mai răspundeau la tratamentele convenționale. În cadrul studiului clinic de fază I/II, cunoscut sub numele START-001, aproximativ 59,3% dintre participanții tratați cu dozele optime au înregistrat o stabilizare a bolii, iar la alți 14,8% s-a observat o reducere a dimensiunii tumorilor țintă cu peste 30%.

Aceste date au fost prezentate în publicația din 23 octombrie 2026 în revista Nature Medicine, rezultat al unei colaborări între National Institutes of Health (NIH), Mass General Brigham și Memorial Sloan Kettering Cancer Center.

Mecanismul acțiunii invikafusp alfa diferă esențial de cel al inhibitorilor de puncte de control imunitar, care sunt deja în uz clinic. În loc de a declanșa o activare masivă și necontrolată a sistemului imunitar, acest medicament bispecific se concentrează pe stimularea selectivă a două subpopulații specifice de limfocite T, cele care poartă receptorii Vβ6 și Vβ10.

Această selecție vizează reducerea efectelor secundare severe, tipice altor imunoterapii, păstrând în același timp puterea de atac împotriva celulelor canceroase.

Analizele efectuate pe probe biologice au confirmat că, la pacienții care au răspuns la tratament, exact aceste populații de limfocite T au fost cele care au proliferat semnificativ, fără a afecta restul celulelor imunitare.

În faza inițială a studiului, 34 de pacienți au fost incluși pentru a determina doza optimă și a evalua toxicitatea. Ulterior, în etapa de fază II, s-au adăugat încă 18 participanți, totalizând 52 de persoane evaluate în ansamblu. Cei mai mulți aveau forme avansate de cancer care nu mai răspundeau la schemele terapeutice anterioare. Analiza a fost făcută separat pentru cei 27 de pacienți care au primit una dintre cele două doze considerate eficiente din punct de vedere biologic. Rezultatele arată că, la 16 dintre ei, boala nu a progresat, ceea ce corespunde la 59,3% din acest subgrup. Patru pacienți au înregistrat o reducere a tumorilor țintă cu mai mult de 30%, o cifră care reprezintă 14,8% din cei 27.

Este crucial să se precizeze că stabilizarea bolii nu echivalează cu vindecarea. În terminologia oncologică, o boală stabilă înseamnă că tumorile nu au crescut suficient pentru a fi clasificate drept progresie, dar nici nu s-au micșorat suficient pentru a constituie un răspuns parțial.

Prin urmare, procentul de 59,3% include atât persoanele cu boală stabilă, cât și cele cu răspuns obiectiv. Doar cei patru pacienți menționați mai sus au îndeplinit criteriile stricte de răspuns tumoral.

Deși menținerea bolii sub control este un obiectiv important, mai ales după epuizarea mai multor linii de tratament, studiul actual nu a putut demonstra încă o prelungire a supraviețuirii globale comparativ cu terapiile existente.

Această concluzie va necesita studii mai mari, cu grupuri de comparație adecvate.

Un aspect deosebit de interesant vizează pacienții cu cancer colorectal metastatic cu statut microsatelitar stabil (MSS).

Această categorie, care reprezintă majoritatea cazurilor de cancer colorectal, răspunde în mod general mult mai slab la anumite imunoterapii decât tumorile cu instabilitate microsatelitară crescută. În cadrul studiului, doi pacienți cu această formă de cancer au înregistrat reduceri tumorale semnificative după administrarea noului medicament. Ambele persoane se aflau deja la a șaptea linie de tratament, ceea ce indică o rezistență profundă la terapiile anterioare.

Cum evadează tumorile sistemul imunitar?

Un alt participant care a răspuns pozitiv era diagnosticat cu cancer pulmonar fără celule mici, în stadiul IV, care nu a răspuns corespunzător la tratamentele care blocau punctele de control imunitar.

Deși aceste rezultate sunt încurajatoare, numărul mic de pacienți care au răspuns necesită o validare pe eșantioane mai mari pentru a stabili eficacitatea în fiecare tip de cancer.

Procesul prin care tumorile evadează sistemul imunitar este complex. Unele cancere dezvoltă mecanisme care reduc capacitatea limfocitelor T de a le recunoaște, în timp ce altele creează un microambient local care suprimă activitatea celulelor imunitare.

Imunoterapiile standard, precum inhibitorii de puncte de control, lucrează prin îndepărtarea acestor mecanisme de inhibare. Invikafusp alfa adoptă o strategie diferită, stimulând direct subpopulațiile de limfocite T care sunt capabile să atace tumoarea.

În studiul clinic, s-a observat că, la pacienții cu răspuns tumoral, expansiunea acestor populații a fost printre cele mai pronunțate, ceea ce confirmă mecanismul de acțiune propus.

În ceea ce privește siguranța, medicamentul a fost administrat la intervale de două săptămâni. Cel mai frecvent eveniment advers raportat a fost sindromul de eliberare a citokinelor, o reacție inflamatorie care poate apărea în urma unei stimulări intense a sistemului imunitar.

Majoritatea episoadelor au fost clasificate la gradul 1 sau 2, cu simptome precum febră, frisoane și stare generală alterată. În faza I au fost înregistrate două reacții toxice care au condus la limitarea dozei, ambele fiind reversibile. Autorii nu au raportat decese atribuite tratamentului sau evenimente adverse de gradul 4, cu excepția unor anomalii de laborator.

Totuși, datele disponibile nu demonstrează că medicamentul este lipsit de riscuri, iar supravegherea medicală atentă rămâne necesară pentru orice tratament care stimulează limfocitele T.

Autoritățile de reglementare au recunoscut potențialul acestei terapii.

FDA a acordat invikafusp alfa statutul Fast Track pentru anumite situații oncologice, o desemnare care accelerează procesul de dezvoltare și evaluare pentru boli grave cu nevoie medicală neîndeplinită.

Cu toate acestea, acest statut nu echivalează cu aprobarea pentru utilizare generală. Invikafusp alfa se află încă în faza de studii clinice și nu constituie o alternativă autorizată la tratamentele oncologice standard. Cercetătorii explorează, de asemenea, posibilitatea combinării acestui medicament cu alte terapii, în încercarea de a obține răspunsuri mai frecvente și mai durabile.

Perspectiva pentru pacienții cu tumori rezistente este optimistă, dar cu rezerve. Observarea unor reduceri tumorale în cancerul colorectal MSS și în cancerul pulmonar rezistent oferă un motiv solid pentru continuarea cercetărilor. Totuși, până la efectuarea studiilor mai ample, nu se poate afirma cu certitudine că beneficiile se vor menține la un număr mai mare de pacienți sau că tratamentul va îmbunătăți supraviețuirea pe termen lung.

Următoarele etape de cercetare vor trebui să stabilească dozele optime, profilul complet de siguranță și strategia optimă de administrare.