Jocul cu părinții modelează creierul copiilor: ce spun studiile noi

Datele au fost colectate în contexte naturale, nu în laboratoare rigide!

Activitatea cerebrală a preșcolarilor în timpul interacțiunii cu părinții se distinge de cea din fața ecranelor, arată un studiu de la Northwestern

Știri de ultimă oră

Performanță de top pentru Spitalul din Buhuși la o gală națională!Inteligența artificială în stomatologie: medicul ia decizia finalăRiscul de COVID lung pentru persoanele cu boli reumatice autoimuneSpitalele pediatrice din Capitală sunt pline de copii bolnavi de viroze

În primii ani de viață, modul în care un copil de doi sau trei ani reacționează la stimulii din jur este un subiect de mare interes pentru specialii din domeniul neuroștiințelor și al dezvoltării umane. O echipă de cercetători de la Universitatea Northwestern din Statele Unite a efectuat o analiză detaliată a activității neuronale la o grupă de preșcolari, comparând Această lucrare, publicată recent, nu urmărește să demonstreze că ecranele sunt periculoase, ci să evidențieze diferențele concrete din funcționarea creierului în funcție de tipul de activitate.

Cercetarea a implicat 49 de copii, cu vârste cuprinse între 24 și 44 de luni. Grupul era eterogen, incluzând atât copii cu dezvoltare tipică, cât și copii cu diagnostic de autism sau cu întârzieri în achiziția limbajului. Această diversitate a permis analizei să surprindă nuanțe importante în modul în care diferitele profiluri de dezvoltare Fiecare copil, împreună cu îngrijitorul său, a purtat un dispozitiv de electroencefalografie (EEG), care a înregistrat semnalele electrice emise de creier prin senzori fixați pe scalp.

Această metodă a oferit o imagine obiectivă a proceselor cognitive în desfășurare.

Datele au fost colectate în contexte naturale, nu în laboratoare rigide. Cercetătorii au înregistrat interacțiuni cotidiene, precum lectura unei cărți cu imagini, rezolvarea unor puzzle-uri sau joaca liberă alături de un părinte.

Ulterior, au comparat aceste înregistrări cu cele obținute când copiii priveau un film în prezența unui adult. Pentru a identifica cu precizie momentele relevante, echipa a analizat înregistrările video cadru cu cadru, marcând intervalele în care exista o implicare comună. Această abordare a permis studierea reacțiilor cerebrale în situații reale, apropiate de viața de zi cu zi a familiilor.

Rezultatele au evidențiat diferențe clare în activitatea undelor cerebrale.

În timpul interacțiunilor directe cu părinții, s-a observat o scădere a activității undelor alfa, o stare asociată cu veghea și atenția, concomitent cu o creștere a activității undelor theta, semnal care este legat de atenția socială și de implicarea în interacțiune.

Aceste tipare s-au manifestat constant în toate momentele de conexiune dintre copil și adult. În schimb, în timpul vizionării unui film, profilul activității cerebrale era diferit, lipsind acea intensitate specifică a interacțiunii sociale.

Brittany Manning, profesor asistent de cercetare la Facultatea de Medicină Feinberg a Universității Northwestern și colaboratoare la studiu, a subliniat că aceștia rezultate arată o discrepanță între impresia vizuală că un copil este absorbit de un film și realitatea neurologică a interacțiunii directe. Ea a explicat că activități precum cititul împreună sau rezolvarea unui puzzle nu sunt doar o ocupație pentru a ține copilul ocupat.

Ele creează o oportunitate pentru copil să Elizabeth Norton, autoarea principală a studiului, conferențiar în Departamentul de Științe ale Comunicării și Tulburărilor de Limbaj de la Universitatea Northwestern și directoarea Laboratorului de Neuroștiințe pentru Limbaj, Educație și Lectură, a adăugat că cercetarea arată cum joaca și lectura comună pot aduce creierul într-o stare favorabilă pentru învățare.

O altă constatare crucială a vizat copiii cu profiluri de dezvoltare distincte!

Ea a subliniat importanța recunoașterii diferențelor individuale, precum și a creării de ocazii pentru interacțiune cu adulții.

O altă constatare crucială a vizați copiii cu profiluri de dezvoltare distincte.

Deși copiii cu autism sau cu întârzieri de limbaj au avut mai puține momente de implicare socială, activitatea cerebrală în aceste intervale a prezentat tipare comparabile cu cele ale copiilor cu dezvoltare tipică.

Această descoperire sugerează că chiar și în cazul copiilor care interacționează social mai rar, reacțiile cerebrale în momentele de conectare cu părintele rămân similare. Rezultatul nu implică că toți copiii au aceleași nevoi, dar subliniază importanța de a crea spații de interacțiune pentru toți.

Pentru familiile cu copii mici, concluziile oferă un ghid practic.

Nu este necesar să se achiziționeze jucării scumpe sau programe speciale. Simpla lectura unei cărți, rezolvarea unui puzzle sau discutarea ilustrațiilor oferă copilului o șansă de participare activă, în contrast cu pasivitatea vizionării unui ecran. Studiul nu stabilește o limită de timp pentru ecrane, nici nu susține că fiecare film este dăunător.

El compară doar tiparele cerebrale, iar interpretarea trebuie făcută cu prudență, fără a trage concluzii dramatice.

În prezent, echipa extinde analiza la datele EEG înregistrate la părinți în timpul acelorași interacțiuni.

Scopul este de a determina dacă activitatea cerebrală a părinților și a copiilor devine sincronizată în momentele de implicare comună și dacă această sincronizare corelează cu dezvoltarea limbajului și sănătatea mintală.

În viitor, aceste măsurători ar putea fi utilizate pentru a identifica copiii care ar putea beneficia de sprijin timpuriu.

Până atunci, studiul confirmă că lectura, puzzle-urile și joaca alături de părinți generează tipare cerebrale distincte față de vizionarea unui film, oferind o înțelegere mai profundă a modului în care copiii mici procesează interacțiunile din viața de zi cu zi.