Care specii de pește ascund riscuri în farfuria ta?
Publicat pe 2 septembrie 2026, articolul semnat de Maria Crișan trage un semnal de alarmă: deși peștele este considerat pilonul unei diete sănătoase, nu toate speciile sunt egale în farfurie. Este incontestabil că peștele ne oferă proteine de calitate, acizi grași Omega-3, vitaminele B și D, alături de minerale esențiale precum seleniul și iodul. Totuși, beneficiile depind enorm de specie, de mediul în care a crescut și de modul în care a fost pescuit.
Știri de ultimă oră
Vancomicina revine în luptă: o moleculă experimentală o face din nou eficientă
Dincolo de mituri: Ce ne învață medicina antică despre suplimentele alimentare
Slăbești cu GLP-1? Atenție la pietrele la fiere
Tirzepatida aprobată pentru prevenirea infarctului și AVC-ului la pacienții cu diabet de tip 2O analiză publicată de Dr.
Axe scoate în evidență trei specii comune în supermarketurile din România care pot ascunde riscuri pentru sănătate: tilapia, somonul de crescătorie și peștele-spadă. Fiecare necesită o atenție sporită din partea consumatorului.
Tilapia este extrem de populară în magazinele noastre, fiind apreciată pentru prețul accesibil și disponibilitatea constantă.
Totuși, nu orice tilapie este o alegere bună.
Acest pește are, de regulă, un conținut mai scăzut de Omega-3 față de sardine sau somon, iar raportul dintre Omega-6 și Omega-3 poate fi dezechilibrat, mai ales în cazul exemplarelor din ferme cu standarde îndoielnice.
Somonul și peștele-spadă: prieteni sau dușmani ai sănătății?
Sursele din China, de exemplu, sunt adesea criticate pentru condițiile precare de igienă și hrana de slabă calitate. Nu înseamnă că trebuie să evităm complet tilapia, ci să fim atenți la proveniență și la certificările fermei de origine.
Somonul de crescătorie, deși promovat ca o sursă bogată de nutrienți, poate deveni problematic dacă provine din ferme intensive. Studiile avertizează asupra prezenței unor substanțe precum policlorobifenilele (PCB), dioxinele sau reziduurile de antibiotice, care se pot acumula în țesuturi și pot afecta sistemul endocrin. Ca alternativă, somonul sălbatic din Alaska rămâne opțiunea cea mai sigură, datorită apelor curate și dietei naturale a peștelui.
În ceea ce privește peștele-spadă, problema principală este mercurul. Fiind un prădător de vârf, acesta acumulează cantități mari de metale grele, care pot afecta sistemul nervos. Consumul trebuie limitat drastic, în special în cazul femeilor însărcinate, al copiilor și al persoanelor care includ frecvent peștele în meniu.
Mesajul nu este, însă, de a renunța la pește, ci de a deveni consumatori informați. O dietă echilibrată se bazează pe alegeri inteligente: căutați tilapia din surse verificate, optați pentru somon sălbatic ori de câte ori aveți ocazia și consumați pește-spadă cu moderație.
Informarea corectă este singura cale prin care putem beneficia de calitățile nutriționale ale peștelui, evitând în același timp riscurile inutile.
