Insomnia cronică: cum devine somnul o provocare constantă

Cât de gravă este problema insomniei în viețile noastre?

Am auzit această afirmație la începutul fiecărei ședințe de terapie pentru insomnie: „Am încercat aproape totul și nimic nu a funcționat.” Oamenii se străduiesc să îmbunătățească somnul, apelând la medicație psihiatrică, exerciții de relaxare sau chiar la așternuturi din mătase. Însă, atunci când te confrunți cu insomnia cronică timp de luni sau chiar ani, problema nu se limitează la nopțile fără somn.

Știri de ultimă oră

Menopauza, dincolo de bufeuri: ce tăcem și ce ar trebui să știmRelații romantice și stări de spirit depresiv legate de ținerea de scor emoționalCafeaua, un aliat în lupta cu cancerul colorectalCum arată micul dejun al românilor astăzi

Consecințele se resimt în timpul zilei: dificultăți de concentrare, irascibilitate, oboseală, o stare de apatie, o minte încețoșată, greșeli făcute din neatenție și emoții greu de gestionat.

Acestea sunt doar câteva dintre efectele pe termen scurt ale insomniei cronice. Mai grav este că, pe termen lung, problemele de sănătate pe care le anticipăm îi determină pe mulți să ajungă în cabinetul unui psihoterapeut. Insomnia cronică este cea mai frecventă tulburare de somn și una dintre cele mai întâlnite condiții medicale în rândul adulților.

Având în vedere cât de răspândită este această problemă, nu este surprinzător că există numeroase recomandări de tratament, de la reguli de igienă a somnului la utilizarea somniferelor, prescrise pe scară largă. De ce nu reușesc majoritatea soluțiilor pentru insomnie? Din păcate, majoritatea acestor soluții nu reușesc să ofere efecte pe termen lung. Explicația este una biologică. Dacă insomnia ar fi o infecție, am avea cu siguranță un test de laborator sau un biomarker specific.

Am avea, de asemenea, un tratament curativ care, administrat pentru o perioadă determinată, ar rezolva problema pentru totdeauna. În realitate, însă, insomnia este un tipar învățat de somn, nu un dezechilibru chimic fix. Ghidurile clinice internaționale recomandă terapia cognitiv-comportamentală pentru insomnie (CBT-I) ca tratament de primă linie.

Acest protocol specific include tehnici și strategii menite să dezvețe tiparul de somn asociat insomniei cronice.

Motivul pentru care acest tip de terapie este atât de apreciat la nivel mondial este că se concentrează pe modificarea factorilor pe care îi putem controla. Insomnia, la fel ca multe alte probleme de sănătate, poate fi explicată printr-un model factorial. Factorii predispozanți sunt aspecte din personalitatea noastră sau experiențe timpurii care ne fac mai vulnerabili la insomnie în viața adultă.

Dacă ești mai îngrijorat decât alții, mai analitic și nu poți amâna rezolvarea unei probleme, ci o păstrezi în minte până găsești o soluție, ești mai predispus la un stil de Totuși, acest lucru nu înseamnă că vei avea neapărat insomnie.

Cum pot apărea nopți fără sfârșit?

Pe lângă factorii predispozanți, există și factorii precipitatori, adică evenimentele din viața ta, de la bucurii precum nașterea unui copil, la probleme profesionale, boli sau divorțuri.

În astfel de momente, pot apărea nopți în care nu reușești să adormi sau te trezești în mijlocul nopții, ori dimineața prea devreme, fără a putea dormi din nou. Odată ce insomnia s-a instalat, fiecare persoană afectată ajunge să se îngrijoreze constant în legătură cu somnul. Gânduri precum „Mi-am pierdut abilitatea de a dormi” sau „O să mă îmbolnăvesc” devin frecvente.

Pe măsură ce problema persistă, ne străduim să găsim soluții: ne punem mai devreme în pat, monitorizăm somnul, dormim mai mult în weekend pentru a recupera.

Însă aceste încercări, deși bine intenționate, ne influențează ritmul circadian și creează o presiune suplimentară pentru a dormi. Acestea sunt factorii care mențin insomnia cronică. Aici intervine terapia cognitiv-comportamentală pentru insomnie, care abordează gândurile și credințele disfuncționale și propune strategii comportamentale sănătoase, aliniate cu procesele biologice.

Această terapie este eficientă pentru că nu forțează somnul și nu îl creează artificial.

Prin terapie, recalibrăm tiparul de somn, ajustându-l astfel încât să funcționeze în armonie cu biologia noastră.

Somnul nu este o abilitate pe care o poți pierde; este un proces biologic care a existat dintotdeauna, înainte de a apărea grijile, stresul sau responsabilitățile vieții adulte.

Somnul nu este ceva ce poți pierde.