Șase zile de calvar la ortopedie: cum a supraviețuit Adina?
Traseul medical al Adinei Popescu a început în urma unui accident casnic în care s-a ales cu două oase rupte: la brațul drept și la membrul inferior stâng. Înainte de a fi transferată în Capitală, unde spera să fie operată rapid, femeia a trecut prin unitățile spitalicești din Câmpina și Ploiești. Experiența sa din Spitalul Clinic de Urgență București a fost detaliată ulterior într-un text amplu publicat în revista Dilema.
Știri de ultimă oră
Premiile Healthline: O nouă etichetă de încredere pentru produsele de sănătate
Băuturile fără zahăr comparate cu apa: efectul asupra greutății după doi ani
Greutatea revine după Ozempic: ce spune cercetarea
Colesterolul crescut afectează peste jumătate dintre români, dar doar 15% ating țintele terapeuticeAșezată pe un pat de spital și fără posibilitatea de a se mișca, autoarea povestește că, pe parcursul celor șase zile petrecute la ortopedie în Spitalul Clinic de Urgență din București, a fost complet ignorată pentru că nu mai era considerată o urgență medicală. În toată această perioadă, susține ea, i-a fost anulată demnitatea. A fost tratată ca un obiect abandonat, căruia i se administra doar sporadic câte o injecție pentru durere.
Trecerea orelor s-a dovedit extenuantă, în lipsa oricărei informații despre momentul intervenției chirurgicale.
Din cauza recomandărilor medicale stricte dinaintea operației, i s-a interzis consumul de hrană și lichide. Starea sa de deshidratare devenise gravă după drumul lung și obositor. În salon, termometrele indicau 30 de grade Celsius, iar buzele îi crăpaseră de sete.
La un moment dat, o asistentă i-a dat doar o bucată de material textil ud ca să-și umezească buzele. Între timp, operația a fost reprogramată de mai multe ori.
Atmosfera din secție a fost descrisă de pacientă ca fiind una extrem de dură, comparabilă cu o zonă de conflict militar. Ziarista consideră că e o lipsă totală de umanitate ca oamenii imobilizați, incapabili să se igienizeze sau să se răcorească, să fie lăsați în saloane fără aer condiționat, în timp ce afară termometrele arătau 40 de grade Celsius.
Afectată și de alte complicații apărute pe parcursul spitalizării, pacienta a
Afectată și de alte complicații apărute pe parcursul spitalizării, pacienta a cerut un control cardiologic. Demersul a fost însă blocat de birocrația rigidă, care impunea ca doar medicul curant să poată face o astfel de cerere oficială. Într-un dialog purtat cu un doctor din spital, când se gândea să plece, acesta i-ar fi mărturisit sincer că, dacă s-ar afla în locul ei și ar avea banii necesari, nu ar ezita o secundă să fugă din spitalul de stat.
În final, după aproape o săptămână de chin, amânări și lipsă de perspectivă, ziarista a decis să se externeze și să se mute într-o clinică particulară. La plecare, personalul secției i-a mărturisit cu regret că n-a putut s-o ajute mai mult.
O sumă de circa 8.000 de euro a fost prețul plătit de pacientă pentru operația din clinica privată. În schimb, a beneficiat de condiții normale și de o îngrijire adecvată.
Mărturisind că în privat s-a simțit din nou om, autoarea își încheie relatarea cu întrebări grele pentru sistemul de sănătate.
Se întreabă cum sunt gestionate taxele colectate lunar și de ce nu există opțiunea ca banii să meargă direct în privat, singurul loc unde a găsit respect și profesionalism.
Ziaristă cere lămuriri privind cadrul legislativ și vrea să știe unde poate solicita ca angajatorii să nu-i mai vireze contribuția obligatorie la stat, o plată pe care o consideră complet inutilă. În plus, se întreabă de ce a fost supusă unei asemenea umilințe și cine are de câștigat din degradarea spitalelor publice.