Cum acționează tensiunea mare asupra cartilajului?
Tensiunea arterială crescută nu dăunează doar inimii și vaselor de sânge, ci pare să joace un rol esențial și în distrugerea articulațiilor. O cercetare recentă, publicată de specialiști din Coreea de Sud și preluată de Science Alert, arată o legătură directă între hipertensiune și uzura cartilajului.
Știri de ultimă oră
Capcana suplimentelor naturale în timpul tratamentului oncologic
De ce trebuie să păstrezi medicamentele în blister până în ultima secundă
Chipul în oglinda menopauzei: De ce trăsăturile se schimbă și cum le putem susține
Sarea ascunsă din alimente depășește ușor doza zilnică recomandată, avertizează OMSProiectul, condus de oameni de știință de la Universitatea Națională Chonnam, aduce o perspectivă proaspătă asupra cauzelor artrozei, o afecțiune degenerativă des întâlnită la vârstnici și una dintre principalele cauze de invaliditate în rândul adulților.
În mod clasic, artroza este văzută ca o uzură lentă a țesutului cartilaginos, cel care funcționează ca un amortizor natural între oase. Când acest strat protector se subțiază, oasele se freacă direct unele de altele, provocând dureri aprigă, rigiditate dimineața și o mobilitate redusă. Studiul de față arată însă că hipertensiunea accelerează acest declin.
Atenția cercetătorilor s-a concentrat asupra arginină-vasopresinei (AVP), un hormon prezent în cantități mari la hipertensivi. Această substanță se leagă de receptorul AVPR1A, aflat pe suprafața celulelor.
De regulă, în cartilajul sănătos și tânăr, acest receptor aproape că nu există. Totuși, înaintarea în vârstă sau leziunile articulare pot determina o creștere a numărului de receptori, făcând țesutul vulnerabil la vasopresină. Când tensiunea este ridicată, semnalele transmise prin axul AVP-AVPR1A declanșează o serie de reacții chimice care distrug matricea cartilajului.
Ce dovezi au fost adunate de la mii de pacienți?
Pentru a verifica această ipoteză pe scară largă, echipa a analizat dosarele medicale a 36.820 de persoane de cel puțin 45 de ani. Datele au arătat clar că pacienții cu hipertensiune aveau un risc mult mai mare de a face artroză. Legătura a fost extrem de evidentă în rândul femeilor și a atins cota maximă la cei care aveau deja traumatisme grave la genunchi.
Cercetarea nu s-a limitat la clinici, ci a inclus și teste pe șoareci modificați genetic pentru a imita hipertensiunea și supuși unor intervenții care simulează artroza. La rozătoarele cu tensiune mare, cartilajul s-a erodat mult mai repede decât la cele sănătoase.
Un amănunt vital este că presiunea crescută nu a afectat articulațiile complet sănătoase; distrugerea a pornit doar acolo unde exista deja o leziune sau o uzură anterioară.
Așadar, hipertensiunea funcționează ca un accelerator, nu ca o cauză singulară.
Ce speranțe există pentru viitoarele tratamente?
Într-o a doua etapă, pentru a izola efectul receptorului AVPR1A, cercetătorii au experimentat pe șoareci care nu aveau acest receptor și le-au administrat medicamente inhibitoare.
În ambele cazuri, pierderea de cartilaj a scăzut considerabil, ceea ce indică faptul că blocarea receptorului ar putea deveni o terapie eficientă. Testele pe culturi de celule au scos la iveală și alte căi prin care vasopresina provoacă inflamație și distruge țesutul articular.
Aceste concluzii deschid drumul către noi scheme de tratament pentru artroza provocată de hipertensiune, deși autorii subliniază că e nevoie de teste pe oameni.
Viitoarele studii pe termen lung vor trebui să urmărească în paralel tensiunea și starea cartilajului la pacienți. Contextul global este îngrijorător: aproximativ 600 de milioane de oameni suferă acum de artroză, iar numărul lor crește constant.
Dacă legătura cu hipertensiunea va fi confirmată, controlul strict al tensiunii ar putea deveni o armă cheie în prevenirea și încetinirea degradării articulare, oferind o șansă în plus la o viață activă pentru milioane de bolnavi.