Aceasta permite o alocare mai mare de resurse și îngrijire pentru fiecare pui
Mamele ar putea deține secretul longevității umane, conform unui nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea Cornell. Aceștia sugerează că perioada îndelungată în care copiii rămân sub îngrijirea mamelor ar putea explica, în parte, longevitatea excepțională a speciei umane. Studiul s-a concentrat pe animale cu vieți lungi și ritmuri de dezvoltare lente, cum ar fi primatele, balenele și hiena, evidențiind un element comun: puii acestor specii depind de îngrijirea maternă pentru perioade extinse de timp. Conform neurobiologului Matthew Zipple, care a condus echipa de cercetare, modelele matematice sugerează că selecția naturală favorizează mamele care trăiesc mai mult, contribuind astfel la evoluția unei durate de viață mai mari pentru întreaga specie.
Știri de ultimă oră
Rolul ascuns al serotoninului în tinnitus
Malaria în copilărie afectează dezvoltarea cognitivă
Revoluția în urologie: Chirurgia robotică minim invazivă
O descoperire în repararea măduvei vertebraleTotuși, există un compromis: aceste specii longevive au tendința de a produce mai puțini urmași comparativ cu alte animale, cum ar fi pisicile sau păianjenii.
Aceasta permite o alocare mai mare de resurse și îngrijire pentru fiecare pui. „Este cu adevărat fascinant că oamenii au o speranță de viață atât de mare în comparație cu alte mamifere”, afirmă Zipple. „Ceea ce propunem este că o parte din această explicație se află în relația fundamentală dintre mamă și copil.” În general, durata de viață a mamiferelor este legată de dimensiunea corpului, dar unele specii, inclusiv oamenii, sfidează această regulă, având vieți mult mai lungi decât alte animale de dimensiuni similare. Aceste specii, precum hiene, elefanți și anumite balene, sunt extrem de sociale și trăiesc în grupuri, unde membrii se ajută reciproc. O explicație cunoscută pentru longevitate este ipoteza bunicii, care susține că femeile postmenopauzale contribuie la creșterea nepoților, sporind șansele de supraviețuire ale acestora.
Cu toate acestea, aceasta se aplică doar câtorva specii, cum ar fi oamenii, orcile și balenele beluga.
Echipa lui Zipple a dorit să afle de ce și alte specii, fără bunici aflate la
Echipa lui Zipple a dorit să afle de ce și alte specii, fără bunici aflate la menopauză, trăiesc la fel de mult. Astfel, s-au concentrat pe rolul mamelor. Folosind date colectate de ecologiști, au analizat modul în care supraviețuirea unei mame influențează șansele puiului (și chiar ale nepoților) de a supraviețui și de a se reproduce. Ideea este simplă: în speciile în care puii depind în mare măsură de mame, o mamă care trăiește mai mult îmbunătățește direct succesul reproductiv al generației următoare. Aceasta creează o presiune evolutivă care favorizează indivizii cu o viață mai lungă. Când puii depind mai mult de mame, populațiile tind să evolueze spre durate de viață mai lungi și reproducere mai rară.
De asemenea, cercetătorii nu au investigat dacă acest efect se extinde și la îngrijirea paternă, deoarece în speciile studiate, mamele oferă cea mai mare parte a îngrijirii, iar datele despre tați sunt mai greu de obținut. Totuși, la specii precum babuinii sau oamenii, influența mamei s-a dovedit a fi mai puternică și mai de durată decât cea a tatălui. „Când observi interacțiunea dintre mame și pui la primatele neumane, poți vedea pe fețele puilor că nimic nu este mai important decât prezența mamei”, concluzionează Zipple. „Există o perioadă în care întreaga noastră lume este mama noastră. Deși această legătură se slăbește în timp, ea nu dispare niciodată.” Studiul a fost publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences.
