Ochii pot arăta vârsta reală a organismului, spune un studiu recent

Ce este „retinal age gap” și cum funcționează?

O nouă abordare în domeniul diagnosticării medicale sugerează că structura internă a globului ocular poate servi ca un barometru al stării de sănătate generale a individului. Conform unor investigații recente, analiza detaliată a retinei prin intermediul tehnologiilor moderne permite estimarea vârstei biologice, un parametru care reflectă gradul real de uzură celulară, distinct de simpla contorizare a anilor trăiți.

Știri de ultimă oră

Vederea pădurii și cântecul păsărilor au beneficii distincte pentru sănătatePsihodelicele tac rețeaua de auto-reflecție a creieruluiMIT folosește inteligență artificială pentru a stabiliza vaccinurile ARN la temperaturi ridicate5 alimente care îți afectează ficatul: ghid practic de nutriție

Știința actuală recunoaște existența a două tipuri de vârstă: una cronologică, fixă și invariabilă, marcată de data nașterii, și alta biologică, dinamică, care indică viteza cu care corpul suferă deteriorări fiziologice.

Deși măsurarea acestei ultime componente a devenit tot mai precisă în ultimii ani, rămâne o provocare complexă comparativ cu determinarea vârstei calendaristice, conform observațiilor din sfera științifică.

Cercetările efectuate de specialiști de la Universitatea Națională din Seul au dus la publicarea unui studiu în revista GeroScience, demonstrând potențialul scanărilor oftalmologice ca instrument rapid și non-invaziv pentru evaluarea îmbătrânirii. Algoritmul dezvoltat, bazat pe inteligență artificială, analizează fundul de ochi pentru a identifica semnalele care pot semnala riscuri de sănătate ascunse sau un ritm accelerat al proceselor de degradare celulară.

Această metodă nu doar că estimează vârsta, ci oferă și indicii prețioase pentru prevenția unor afecțiuni grave, facilitând o intervenție medicală mai precoce.

Sistemul se sprijină pe tehnologia cunoscută sub denumirea de „retinal age gap” (RAG), o direcție de cercetare consolidată de-a lungul mai multor ani. Principiul de funcționare implică utilizarea unei baze de date vaste de imagini pentru a deduce vârsta unei persoane pe baza caracteristicilor vizuale ale ochiului.

Fiind o structură intim conectată la creier și inimă, organul vizual oferă o fereastră unică asupra stării sistemice a organismului, permițând evidențierea discrepanțelor între vârsta calendaristică și cea biologică.

Autorii studiului subliniază că, chiar și între indivizi care au atins aceeași vârstă anverșaristică, există variații semnificative în modul în care se manifestă îmbătrânirea internă. Aceste diferențe sunt dictate de o combinație complexă de factori genetici, condiții de mediu și alegeri legate de stilul de viață.

Prin urmare, există o necesitate acută de a dispune de biomarkeri accesibili și exacti care să captureze această variabilitate individuală, îmbunătățind astfel capacitatea de a prezice riscurile și de a formula strategii de prevenție eficiente.

Noua iterație a acestui proiect a extins studiile anterioare prin integrarea unor seturi de date de antrenament noi și prin rafinarea algoritmilor existente.

O inovație majoră constă în includerea, pentru prima dată în majoritatea cercetărilor similare, a unor imagini provenite de la pacienți cu ochi afectați de patologii retiniene sau ale nervului optic, alături de cele ale subiecților sănătoși.

Volumul de date procesate este considerabil: modelul a fost instruit folosind 29.530 de scanări retiniene colectate de la 7.535 de participanți. Etapa de validare a implicat testarea algoritmului pe un alt lot de 14.832 de scanări, obținute de la 7.416 de indivizi.

Ce legături au fost găsite între retină și afecțiuni?

Rezultatele obținute au arătat că modelul reușește să prevadă vârsta cronologică reală cu o eroare medie situată între 2,5 și 2,7 ani, performanță comparabilă cu cea a versiunilor anterioare ale tehnologiei RAG.

Analiza corelațiilor dintre indicatorii retinieni și diverse afecțiuni a relevat o serie de asocieri interesante. Valorile ridicate ale diferenței de vârstă retiniană (RAG) au fost puse în legătură cu mai mulți factori de risc și condiții medicale. De exemplu, pacienții diagnosticați cu diabet au prezentat o discrepanță de +2,52 ani. Fumătorii activi au înregistrat o diferență de +0,5 ani, iar cei care au renunțat la tabac au avut o valoare de +0,46 ani. Degenerescența maculară s-a asociat cu o diferență de +0,6 ani, în timp ce prezența cataractei a corespuns unei valori de +1,86 ani.

Cercetătorii menționează că, în cazul cataractei, asocierea ar putea fi influențată parțial de calitatea redusă a imaginilor, care devin mai neclare, nu neapărat de o îmbătrânire accelerată a țesutului retinian.

Deși metoda nu a fost încă comparată direct cu alte standarde de măsurare a îmbătrânirii biologice, legătura dintre scorurile RAG ridicate și afecțiunile cunoscute ca având impact asupra longevității celulare sugerează utilitatea tehnologiei în acest domeniu.

Unul dintre direcțiile viitoare ale dezvoltării constă în extinderea bazelor de date cu imagini de la pacienți atât cu ochi sănătoși, cât și cu patologii, precum și în adaptarea modelului pentru a integra evaluarea sexului simultan cu estimarea vârstei. Această abordare, cunoscută sub termenul de „învățare multi-task”, ar putea diminua erorile generate de diferențele fiziologice dintre bărbați și femei. Dincolo de simpla cuantificare a vârstei biologice, tehnologia își poate dovedi utilitatea în identificarea unor probleme de sănătate care, în mod obișnuit, rămân nedescoperite.

În mediile clinice de oftalmologie, unde examinarea fundului de ochi este o procedură standard, implementarea RAG ar putea facilita selectarea pacienților care necesită o investigație sistemică suplimentară.

Dacă va fi confirmată prin studii longitudinale, repetarea măsurătorilor RAG ar putea oferi o metodă de monitorizare a evoluției individuale și de evaluare a eficienței intervențiilor terapeutice globale.

Pașii următori în validarea acestei tehnologii includ monitorizarea pe termen lung a participanților, pentru a determina dacă tratamentele specifice sau schimbările de stil de viață influențează „vârsta” retinei. Este esențială și compararea preciziei RAG cu metodele consacrate de evaluare a îmbătrânirii biologice.

În stadiul actual, sistemul pare a fi mai eficient în caracterizarea tendințelor la nivel de populație decât în stratificarea riscurilor pentru un singur individ, deoarece multe dintre efectele detectate sunt mici în raport cu marja de eroare a modelului.

Precum afirmă autorii, stabilirea faptului dacă indicatorul reflectă cu adevărat îmbătrânirea biologică necesită o validare longitudinală riguroasă, în raport cu biomarkeri deja acceptați în comunitatea științifică.

Până la finalizarea acestor etape, tehnologia RAG este mai potrivită pentru profilarea la scară largă a populației, decât pentru evaluarea detaliată a riscurilor individuale.