De ce numim PFAS „substanțe eterne”?
Un studiu publicat la începutul lui 2026 scoate la lumină o legătură îngrijorătoare între prezența anumitor compuși chimici în sânge și apariția afectiunilor hepatice la tinerii aflați în etapa de dezvoltare. Datele colectate de cercetători indică că, pentru fiecare dublare a concentrației acidului perfluorooctanoic (PFOA), șansele de a dezvolta o boală a ficatului cresc cu 169% la adolescenți. Această descoperire pune accent pe perioada pubertății ca moment critic, în care corpul uman pare a fi deosebit de sensibil la impactul acestor substanțe persistente.
Știri de ultimă oră
Mișcarea zilnică slăbește gripa riscului genetic pentru depresie
Operațiile pe inimă devin tot mai puțin invazive
Aspirina ar putea reduce riscul de demență cu 70%, dar nu funcționează pentru toată lumea
Prepararea pentru colonoscopie e mai grea decât procedura în sineCum s-a făcut cercetarea?
Cunoașterea naturii acestor compuși este esențială pentru înțelegerea riscului. Cunoscuți ca PFAS, aceștia agenți sintetici sunt valorizați pentru capacitatea lor de a respinge apa, uleiurile și murdăria. De aceea, aceștia se regăsesc în o paletă largă de bunuri zilnice: de la ambalaje pentru provizii și haine rezistente la pete, până la echipamente impermeabile. Denumirea de „substanțe eterne” derivă din capacitatea lor extremă de a rezista la descompunere în natură, ceea ce duce la o acumulare progresivă în țesuturile vii. Deși PFOA este o componentă specifică a acestei familii chimice, utilizarea sa a fost limitată în Statele Unite, dar expunerea continuă prin importuri și obiecte vechi. Institutul pentru Studii de Mediu și Energie subliniază că evitarea totală a contactului cu acești compuși rămâne o provocare majoră pentru sănătatea publică.
De ce e greu să detectăm timpuriu?
Metodologia aplicată în cercetarea menționată a implicat aproximativ 300 de subiecți tineri. Analiza s-a concentrat pe corelația dintre nivelul PFOA în sânge și prezența grăsimii în ficat. Rezultatele au arătat o creștere de 169% a probabilității de a prezenta semne de disfuncție hepatică la fiecare dublare a concentrației chimice. Această legătură puternică a fost evidentă doar la adolescenți, în timp ce la adulții tineri incluși în probă nu s-a observat o asociere similară. Autorii menționează că, deși datele arată o corelație statistică clară, ele nu demonstrează o cauzalitate directă între expunerea la PFOA și boala ficatului. În plus, faptul că participanții aveau deja un risc metabolic crescut limitează posibilitatea de a generaliza concluziile la întreaga populație.
Pentru a evalua starea ficatului, echipa de cercetare a folosit imagistica prin rezonanță magnetică. Această tehnică permite o evaluare directă a grăsimii acumulate în ficat, detectând modificări care pot rămâne ascunse în fazele incipiente. Afectiunea cunoscută anterior ca boală hepatică grasă non-alcoolică, acum numită boală ficatului gras asociată disfuncției metabolice, progresează adesea fără simptome vizibile, inclusiv la vârste fragede. Datele din Universitatea Columbia sugerează că aproximativ un copil sau adolescent din zece suferă de această problemă. Detectarea timpurie este dificilă tocmai pentru că acumularea de grăsime nu produce întotdeauna semne care să motiveze o vizită medicală.
Ciine sunt cei mai vulnerabili?
Factorii de risc par a fi influențați de vârsta și predispoziția genetică. Analiza a arătat că legătura dintre expunerea la PFOA și acumularea de grăsime hepatică era mai pronunțată la adolescenții mai mari decât la cei mai tineri. De asemenea, persoanele care aveau o variantă genetică care favorizează stocarea grăsimii în ficat s-au dovedit a fi mai vulnerabile la efectele acestei substanțe. În cazul grupului de adulți tineri, fumatul a apărut a fi un factor care crește sensibilitatea, deși nivelul general al substanțelor studiate nu corela cu boala hepatică în această categorie de vârstă. Autorii subliniază că interpretarea rezultatelor trebuie făcută în contextul specific al participanților și al limitelor metodologice ale cercetării.
Cum putem reduce expunerea?
Reducerea contactului cu acești compuși este o sarcină complexă, dar nu imposibilă. Societatea Americană de Cancer sugerează că o informare corectă despre sursele de contaminare, inclusiv în apa potabilă și produsele antiaderente, poate diminua riscul. Atenție specială trebuie acordată anumitor alimente, precum produsele marine conservate, care pot fi surse de expunere. Totuși, utilizarea unui obiect sau consumul unui aliment nu garantează automat apariția unei afectiuni hepatice, deoarece riscul depinde de mai mulți factori, inclusiv de procesul de fabricație și de mediul de utilizare.
Legătura cu cancerul: ce spun studiile?
Pe lângă efectele asupra ficatului, PFOA a fost supus și unor investigații privind legătura cu cancerul. Studiile pe animale au arătat o asociere între expunerea la această substanță și apariția unor tumori la nivelul ficatului, testiculelor, glandelor mamare și pancreasului. Deși datele obținute pe animale sugerează un risc potențial pentru ființe umane, ele nu demonstrează automat că aceleași efecte se manifestă la oameni în aceleași condiții. Cercetătorii subliniază necesitatea a mai multor investigații pentru a clarifica relația dintre expunerea la PFAS, sănătatea ficatului și alți factori de risc. Studiul din ianuarie 2026 confirmă o asociere semnificativă între nivelurile de PFOA și riscul de boală hepatică la adolescenți,
