Ce s-a crezut până la acest studiu?
Acidul acetilsalicilic, cunoscut în mod obișnuit sub numele de aspirină, ar putea oferi o protecție semnificativă împotriva demenței pentru anumite profiluri genetice, reducând riscul cu aproximativ 70%, conform unei analize recente publicate în revista „Alzheimer’s & Dementia: The Journal of the Alzheimer’s Association”. Totuși, acest beneficiu nu este universal; efectul a fost observat exclusiv la persoanele care prezintă o anumită variantă genetică legată de numărul de trombocite din sânge.
Știri de ultimă oră
Mișcarea zilnică slăbește gripa riscului genetic pentru depresie
Operațiile pe inimă devin tot mai puțin invazive
Prepararea pentru colonoscopie e mai grea decât procedura în sine
PFAS și ficatul: risc cu 169% mai mare la adolescențiStudiu, care a examinat datele de la peste 13.500 de participanți, indică că predispoziția genetică joacă un rol crucial în modul în care medicamentul interacționează cu riscul de apariție a tulburărilor cognitive.
Deși perspectiva este optimistă pentru un subgrup specific, cercetătorii subliniază că aspirina poate crește probabilitatea apariției unor hemoragii grave, motiv pentru care sunt necesare mai multe cercetări pentru validarea acestor concluzii.
Până la acest studiu, majoritatea cercetărilor anterioare nu reușiseră să stabilească o legătură clară între administrarea cronică a aspirinei în doze mici și prevenirea demenței sau încetinirea declinului cognitiv. Noua analiză schimbă această perspectivă, sugerând că efectul este dependent de genetica individului. Cercetătorii au calculat un scor genetic bazat pe caracteristicile legate de contul de trombocite. Apoi, au comparat incidența demenței între cei care au luat medicamentul și cei care au primit un placebo, o substanță inactivă folosită ca control.
În subgrupul cu cel mai înalt scor genetic asociat trombocitelor, rezultatele au fost spectaculare: doar 1% dintre participanții care au luat aspirină au dezvoltat demență, în timp ce 3,3% dintre cei care au primit placebo au fost afectați. Această diferență de 2,3 puncte procentuale corespunde unei reduceri relative a riscului de aproximativ 70%. Este crucial să se sublinieze că acest cifră se aplică doar pentru acest profil genetic specific, nu pentru întreaga populație.
Pe deasemenea, cercetătorii au documentat un efect secundar important: hemoragiile majore au fost înregistrate la 4,4% dintre cei care au luat aspirină, comparativ cu 2,1% în grupul de control cu placebo.
Rolul trombocitelor în acest context este complex. Aceste fragmente celulare mici și incolor circulă în sânge și sunt esențiale pentru hemostază, adică oprirea sângerărilor prin formarea cheagurilor.
Studiile anterioare au legat activitatea trombocitelor cu mecanisme implicate în apariția demenței, deși nu sunt pe deplin înțelese. Dr.
Peter Fransquet, autorul principal și cercetător la Școala de Sănătate Publică și Medicină Preventivă a Universității Monash, a explicat că studiile anterioare, care analizează toți participanții ca un grup unic, nu au reușit să arate un beneficiu clar.
Rezultatele noastre indică că trebuie să luăm în considerare mai multe variabile. La persoanele cu acest profil genetic specific, am observat un număr semnificativ mai mic de cazuri de demență în rândul celor care au luat aspirină.
De ce sunt trombocitele atât de importante aici!
Acest lucru deschide ușa către posibilitatea ca, în viitor, genetica să ne ajute să identificăm cine ar putea beneficia de un tratament preventiv, în loc să aplicăm aceeași abordare la toți, a declarat dr. Fransquet.
Un alt aspect remarcabil al studiului este că asocierea identificată nu pare a fi legată de factorii genetici consacrați ai bolii Alzheimer, cum ar fi varianta APOE-e4, care este frecventă la pacienții cu această afecțiune și crește riscul de dezvoltare a bolii. „Ceea ce este deosebit de interesant este că semnalul observat nu a fost legat de factorii genetici de risc deja cunoscuți pentru boala Alzheimer și demență”, a adăugat specialistul.
„În schimb, rezultatele ne îndreaptă atenția către biologia trombocitelor și ne oferă o nouă direcție de cercetare”.
Dacă aceste descoperiri vor fi confirmate în studii suplimentare, caracteristicile de cost redus și disponibilitatea largă a aspirinei ar putea facilita dezvoltarea unor strategii personalizate de prevenție.
Pentru a contextualiza importanța acestor descoperiri, este util să înțelegem ce este demența. Aceasta nu este o singură boală, ci o umbrelă sub care se cuprind diverse afecțiuni cerebrale, inclusiv boala Alzheimer și demența vasculară. Simptomele se agravează treptat pe parcursul anilor și includ dificultăți de memorie recentă, pierderea obiectelor, probleme de planificare, dificultăți în găsirea cuvintelor, dezorientare spațială și schimbări de dispoziție.
În stadiile incipiente, majoritatea persoanelor păstrează o parte din independență, deși pot avea nevoie de ajutor pentru organizarea zilnică. Pe măsură ce boala avansează, necesarul de sprijin crește. Deși majoritatea diagnosticelor au loc după 65 de ani, afecțiunea poate apărea și la vârste mai tinere.
În ciuda potențialului mare al acestor date, specialiștii avertizează că nu este indicat ca orice persoană să înceapă să ia aspirină pentru prevenirea demenței pe baza acestui singur studiu. „Oamenii nu ar trebui să înceapă să ia aspirină pentru a preveni demența pe baza acestui studiu fără să consulte medicul, în special având în vedere riscul crescut de sângerare gravă”, au subliniat cercetătorii.
Decizia de a administra aspirină în doze mici pentru prevenirea evenimentelor cardiovasculare depinde de istoricul medical și de riscurile individuale ale fiecărei persoane.
Rezultatele noii cercetări trebuie confirmate înainte ca profilul genetic să poată fi folosit pentru a decide cine ar putea beneficia de aspirină în scopul prevenirii demenței.
Această abordare precisă ar putea schimba modul în care prevenim și tratăm declinul cognitiv, mutând de la o strategie „one-size-fits-all” la una bazată pe datele genetice ale fiecărui pacient.